Paranteza de fericire

Mangai un crestet

Cu ochi dulci ce privesc senin

Si parul moale

Si inima se-nmoaie,

Iar in colturi apar sclipiri.

E prea tandru momentul.

Si cald, mi-aduce aminte

De sclipirea pe care o doresc

Pentru mine.

Se-apleaca si se-apropie

Sa-mpreunam un cantec,

Parfum de copil

Linistit, inainte s-adoarma.

E sublim si nu-i inteleg farmecul.

Doar m-a vrajit cu o atingere.

E copil.

Apoi a inchis paranteza.