Am umblat destul.
Dar mai trebuie, ca sa-mi slefuiesc
Un gand sau o trasatura.
Uneori am ajuns mai devreme-n gara,
Ca sa vad oamenii si sa-i inteleg,
Sau doar sa le vorbesc.
Alteori, aproape sa pierd trenul.
Am inteles cat de mare e clipa
Sau cat de scurta cand sosesc.
Am tot facut si desfacut bagajul
Ca sa invat ca nu-i usor sa faci un caracter.
Nu trebui’ doar sa-ndes la nimereala,
Ci foarte-atent, pui numai cele ce nu pier.
Si vin momente cand iti iei “la revedere”
Altfel decat de obicei.
Apare gandul ca nu va mai fi vedere
Asa ca-n colt de ochi se naste o stea
Si-aluneca usor in jos
Desi ti-ai fi dorit sa-ti lumineze privirea.
In inima apasa si te strange,
Poate te si frange.
Mai faci un pas, inc-o calatorie,
Mai mergi putin.
C-un gand ramas in urma
La clipe care-au construit album
De sentimente pe care le faci
Scrum.
Caci trece clipa si le uiti.
Se-aseaza altele si vine-o noua casa,
Te vei aseza la alta masa,
Cu alte bucurii sau lacrimi,
Dar sigur e o poveste frumoasa.
Fiecare e in felul ei.
Si peste tot e-acasa.
Dar nicaieri la mine.
Si nu-i nimic.
De-abia astept sa zic:
“O, Tata, hai la noi acasa!”
Mai e un pic.
Ma uit la orizont. Vezi? Vine!
Si ma mut in slavi senine.
