Nu cu capul in nori. Azi m-am uitat la cer. Nu mi-am mai luat demult timp sa-l privesc. Senin, albastru si cu nori. Si mi-am amintit de jocul acela in care de unul singur sau impreuna cu altcineva, te bucuri de diversitatea formelor norilor.
“Uite, acela din dreapta soarelui seamana cu un rechin cu gura cascata, gata sa atace.”
” Pai si coada?”
“ Ei…, coada e in apa, nu se vede.”
Si peste un minut sau doua dispare… Depinde cat de tare bate vantul. Imi place jocul acesta. Sa stai cu capul la nori. Si sa-ti pui imaginatia la lucru. Dar sa nu te astepti ca ceilalti sa vada ce vezi tu.
niciodata nu or sa fie 2 persoane care sa vada acelasi lucru!asta e clar! din pacate…