De la un timp încoace, când nu-mi iese ceva sau când mai trebuia să fac ceva, spun “data viitoare”. Uneori zic la mişto, pentru că sunt conştientă că nu va mai exista o dată viitoare în care să recuperez. Alteori, îmi spun ca un fel de concluzie viabilă în urma evaluării situaţiei. Alteori, e un “data viitoare” absent, spus parcă în neant.
Mă întreb cum o să fie când nu o să mai pot spune “data viitoare”…
În aproape fiecare portofel există un spaţiu destinat monezilor. La mine în portofel, în loc de monezi se strâng gume de mestecat. Ca de obicei, nu au să dea rest decât gume. Şi eu, din reflex, le pun în portofel.
Cum ar fi dacă le-aş da şi eu, ca să ajung la suma cerută, pe lângă bacnote, gume de mestecat?
A găsit-o lângă poarta casei şi a luat-o în mânuţa ei mică. Şi i-a plăcut de ea imediat. Mai văzuse şi altele asemenea, dar aceasta avea ceva special. La masă, o ţinea în mână. La joacă, asemenea. La un moment dat n-o mai găsea. Reuşise să scape şi se aşezase exact pe spatele micuţei ostatice. A recuperat-o, s-a jucat iar cu ea şi a scăpat-o pe jos.
– Vezi că dacă o mai scapi de multe ori, o să-şi spargă capul. Hai, dă-i drumul, să meargă la ea acasă. Poate că plânge şi mămica ei după ea…
-Nu plânge, că ea e mămica. Ea e prietena mea Gărgara.
-Nu e Gărgăriţă?
-Nu, e mămica. E Gărgara. Auzi, mami, vrei să ai tu grijă de ea, cât mă joc eu?
Şi mama a pus gărgăriţa în poală, apoi a îndoit marginea tricoului peste.
-Să o ţii bine, da? Vezi că fuge… Dă-mi un borcan. Şi cu capac.
-Nu, că se sufocă.
Dar nu s-a lăsat şi a căutat până a găsit un borcan, fie el şi fără capac. Ca să n-o piardă, a pus capacul cu gura în jos. Deocamdată, prietena Gărgara doarme în clopotul ei de sticlă. Să vedem ce se mai întâmplă mâine.
***
Paradigmele copilăriei pierd din profunzime pe măsură ce copilul creşte? Sau se şlefuiesc în urma informaţiilor acumulate şi a experienţelor trăite? Sau nu.
Uneori mi-e dor de timpul în care eram mică…
Discuţie între un copil şi o prietenă:
-Tu ai terminat facultatea?
-Da.
-Şi acum trebuie să faci liceul?
-Am terminat şi liceul.
-Deci acum poţi să fii un om matur.
-Trebuie să mai cresc puţin.
-Păi eşti crescută destul.
De fiecare dată când găteşte, are un ajutor dornic să se implice total. “Fac eu, lasă că fac eu… ” Gâza ei de aproape trei ani. Dacă face pâine, gâza trebuie să pună ea făina măsurată în prealabil, să adauge şi restul ingredientelor, după indicaţiile primite. Se mai întâmplă să pice făina din pahar pe lângă castron, şi doar jumătate să ajungă la locul “stabilit”. Sau alte lucruri imprevizibile.
Motivaţia şi iniţiativa sunt bune. Îmi place când le văd cum cooperează. Cum răbdarea “mare” o acoperă pe cea “mică”. Cum mâna cu degetele lungi şi subţiri stă deasupra mâinii cu degeţele şi amestecă aluatul cu aceeaşi lingură.
Azi făceau amândouă chec. După ce au făcut împreună compoziţia – “minune”, a lăsat gâza singură, ca să mai pregătească ceva. Singură, lângă castronul cu compoziţia dulce şi galbenă. Când s-a întors să ia castronul, a fost întâmpinată de “Te iubesc, mami!”. Bună replică şi spusă într-un moment extraordinar de oportun. Jumătate din mânecă era galbenă în loc de albastră şi cam… lipicioasă. Ambele mâini aveau aceleaşi însemne. Iar pe faţă… mai ales în zona gurii… se vedea clar că cineva micuţ mâncase din chec înainte de a fi copt.
Riscurile meseriei…
1. De ce atunci când te aştepţi la o pedeapsă sau la o mustrare, eşti tentat să ”îmblânzeşti” persoana care se va ocupa de tratamentul tău?
2. Care sunt proporţiile corecte în combinaţia “fermitate” şi “blândeţe”, combinaţie cu care e bine să te înarmezi atunci când ai de corectat comportamentul cuiva?
3. Cum e cu “te iubesc”-ul spus în situaţii – limită? Ce valoare mai are?
Eşti sigur că atunci când vorbeşti cu cineva pe mess e chiar persoana aceea? Eşti sigur că articolul acesta pe care îl citeşti e scris chiar de mine?
Aseară, de exemplu, cineva mi-a spart parola de la messenger. Si mă sună mama ca să ma întrebe dacă sunt pe mess. Eram pe drum şi nu aveam acces la net. Nici măcar pe telefonul mobil. Şi nu mai intrasem de joi seară.
“Cum aşa? Dar mi-ai trimis nişte link-uri. Ţi-am zis şi eu câte ceva, dar nu-mi răspunzi.”
Nu ştiu cine şi de ce a făcut treaba asta. Cineva mi-a sugerat că ar putea fi un virus. Posibil.
Aşa că…
1. Cer iertare celor care au fost deranjaţi ieri de mesajele primite din partea “mea”. N-am fost eu.
2. Trebuie să fii mai atent pe cine crezi în spaţiul virtual. S-ar putea să ai surprize. Neplăcute.
3. Mulţumesc celui sau celei care mi-a spart parola că nu a schimbat-o, astfel încât am putut eu să o schimb şi să păstrez astfel id-ul.
4. Uite încă un motiv pentru care e mai bun contactul “face-to-face”. Îţi dă siguranţa că omul din faţa ta este chiar el.
Ştiu că eşti dezamăgit când vezi ce se întâmplă cu oamenii. Mai ales cu oamenii care-ţi sunt dragi.
Mi-aduc aminte când ai vrut să faci experimentul acela: o săptămână în care tu să nu dai nici un telefon, să nu trimiţi nici un mesaj, să nu intri pe mess decât pe invisible şi să nu stai decât să citeşti mesajele off-line, să nu dai nici un semn de viaţă. Asta ca să vezi cine sunt cei cărora le pasă. Sau cine are iniţiativă. Sau cine scrie în sms mai mult decât un “mulţumesc la fel”. Dar nu ţi-ai dus experimentul până la capăt. Poate ştiai cu cine ai de-a face. Poate ţi-era teamă că o să ai o săptămână întreagă de linişte. Şi o să te trezeşti că nu dă nimeni nici un semn de viaţă dacă nu are vre-un interes.
Interesant că au fost câţiva la care nu te aşteptai, dar te-au căutat. Şi au fost şi alţi câţiva la care te aşteptai, dar şi-au adus aminte de tine numai când au avut nevoie să-i ajuţi cu ceva. Şi asta, mult mai târziu după ce trecuse perioada experimentului tău.
Mi-aduc aminte că ai hotărât să nu faci pe victima. Şi să cauţi să oferi gratis din gândurile tale bune, din prietenia ta, din zâmbetul tău. Deşi uneori fântâna din suflet se goleşte. Şi am văzut că te doare. Mai ales atunci când treceai şi tu prin clipe mai grele. Treceai singur. Şi tocmai atunci se găseau să-ţi reproşeze că nu mai suni, că nu te mai interesează de ei. Tot tu erai de vină…
Te-am urmărit să văd ce faci mai departe. Ai găsit pe Cineva care umple fântâna sufletului cu dragoste. Şi ai învăţat că e frumos atunci când dai fără să aştepţi ceva în schimb. Chiar când te doare. Dai cât poţi, când poţi, cui poţi, doar de dragul de a da.
Te-ai adăpat de la Cineva; aşa ai putut să priveşti orizontul şi să-l vezi colorat. Mă bucur pentru tine, dragule om.
Gata cu gipsul! Azi a fost ultima zi. A fost interesant să văd cum e să fii iarăşi ca înainte. Mai greu la început, dar recuperez. Deocamdată mai mult mă încurcă dreapta decât să mă ajute, dar încerc să o repun în “drepturi”.
Au fost 10 zile în care am învăţat mai mult de zece lecţii. Câteva dintre ele:
1. Pot să fac cu stânga mai multe lucruri de care credeam: de la tastat destul de rapid la mâncat, de la desenat la împachetat rufe, de la făcutul patului la simplul duş.
2. Toate par simple când eşti obişnuit, dar atunci când trebuie să înveţi cum să ţii furculiţa ca să nu-ţi fugă legumele din farfurie (cum spunea cineva), devine o provocare.
3. Depinde de tine dacă alegi să accepţi provocarea şi să te descurci fără ajutor, sau dacă faci pe victima şi trebuie la fiecare pas să rogi pe cineva să facă lucrurile în locul tău.
4. Dacă alegi să te descurci cât se poate de singur, inventează tehnici noi de a face lucrurile doar cu ce mai ai la dispoziţie. Fii creativ.
5. Nu te descuraja când vezi că nu mai ai aceeaşi viteză la tastat într-o convorbire pe mess, sau când vezi că nu prea înţelegi noile litere care apar de sub mâna stângă. Nu te da bătut. Nu renunţa. Dacă eşti obosit, ia o pauză, odihneşte-te, apoi ia-o de la capăt.
6. Mulţumeşte oamenilor din jurul tău pentru plusul de atenţie pe care ţi-l acordă. Nu e uşor nici pentru ei.
7. Ignoră privirea ciudată pe care ţi-o aruncă străinii în locurile publice. Şi nu ai de ce să te simţi aşa cum îţi dictează privirea lor. Tu zâmbeşte şi mergi mai departe.
8. Păstrează-ţi simţul umorului. Nişte glume pe seama noii tale achiziţii desting atmosfera.
9. Nu fă pe victima şi nu căuta să atragi atenţia. Alţii au păţit-o şi mai rău…
10. După ce termini perioada aceasta deosebită, ai răbdare cu mâna de la care te aştepţi să fie exact ca înainte. Încă e slăbită. Şi încă are nevoie de grijă specială.
11. Nu uita cum a fost. Şi astfel, îi vei înţelege mai bine pe cei care trec prin aceeaşi situaţie prin care ai trecut şi tu. Şi face tare bine când cineva îţi spune ”te înţeleg” şi chiar te înţelege.
12. Fii dispus să înveţi din orice. Chiar din orice.
“…Şi cu ocazia Anului Nou îţi doresc numai de bine, sa ţi se facă, sa dreagă, etc”
Şi apar tot felul de lucruri mari, de cuvinte pompoase, sau chestii care nu prea au legătură cu realitatea. Aşa am făcut şi eu alte dăţi. Aşa fac şi alţii. Dar de ce să îţi doresc eu nişte lucruri mari, dacă tu nu ţi le doreşti? De ce să-ţi urez “împliniţi- s-ar toate dorinţele” dacă tu nu ai nici una? De ce să-ţi spun ” să ţi se împlinească toate planurile” dacă tu nu te-ai gândit nici măcar la ce ai de gând să faci săptămâna viitoare. Nu mă refer la oamenii care planifică şi îşi pun ţinte înalte, ci la cei care nu ştiu ce vor să facă cu viaţa lor, care n-au nici un scop, nu au nici o dorinţă care să meargă mai departe de “acum” şi “aici”. E ca şi cum eu aş dori unui fumător să aibă plămânii sănătoşi, dar el nu-şi doreşte asta absolut deloc. Degeaba îi urez eu “sănătate!”. (Bine, recunosc că nu e cel mai bun exemplu.)
Cineva spunea cam aşa: “Ţinteşte cerul şi vei atinge stelele.”
Deci ce îţi doresc de Anul Nou? Îţi doresc să îţi doreşti tu mai mult. Şi ceea ce îţi doreşti tu, să se împlinească.
Ca măsură de prevenţie, am învăţat ca e mai bine să-ţi faci pregătirile din timp. Aşa că vă întreb de pe acum, ca să am timp să mă pregătesc: ce cadouri vreţi să primiţi anul viitor? Nu mă refer la cadouri pentru Crăciun sau Anul Nou, ci şi pentru zilele de naştere sau pentru zile obişnuite, fără o ocazie anume. Vreau să văd ce îşi mai doresc oamenii. Vreau să vă cunosc mai bine. Şi cine ştie? Poate vreau să dăruiesc… ce pot. Lista e deschisă!
 | realdreamer on Pe drum se-ntampla multe |
 | badpitzi2 on Măcar minte-mă frumos |
 | miara20 on Te apreciez |
 | mihaelacostache on Te apreciez |
 | cllod on Articol nou |
