Picături

Picături de zâmbet larg amestecat cu bună-dispoziţie la ceas aniversar.

Picături amestecate cu suspans înainte de linia de sosire.

Picături sincronizate perfect, pe obraji diferiţi.

Picături care te fac să împarţi o umbrelă.

Picături din ochii fericiţi. Prea fericiţi.

Picături din componenţa unei corole.

Picături care formează constelaţii.

Picături de durere, cu haine triste.

Picături cu sfaturi din experienţă.

Picături de bronz. Cojit. Şi de aur.

Picături care te pun pe gânduri.

Picături jucate, din copilărie.

Picături alergate în alfabet.

Picături din curcubeu.

Picături prietenoase.

Picături pe portativ.

Picături de dor.

Şi a mai trecut o ploaie…

 

Vânt

Vânt care urlă şi ridică nămeţii,

Vânt care ţipă în geana dimineţii,

Vânt care spulberă  un vis îngheţat,

Urlă şi ţipă în noapte-aruncat.

Aruncat iar în lumină cu vânt

Adună zăpada în dune cu cânt.

Vânt care suflă în formele reci

Şi desface fereastra prin care să treci.

Să treci mai departe în suflet de forme

Cu vânt ce sculptează doar feţe diforme,

Împietrind aşteptări şi păreri

Transformând un ecou în tăceri.

Tăceri care cheamă să vină mai grabnic

Un vânt mai senin, fără zâmbet amarnic,

Un vânt care mângâie mâinile strânse,

Adierea cuminte-n cuvinte compuse.

Compus din fragmente de stele

Şi bulgări din fulgi- mai aproape de ele,

Să intre doar vânt cu-adieri de speranţă,

Un vânt care-ţi intră în ochi şi-ţi dă viaţă.

 

Destinaţii

 

Omul făcut praf

S-a răsucit sub palma de cuvinte moarte

Şi a căzut sfărâmat în bucăţi.

Bucăţile din trupul său au fost călcate

De picioare şi răutăţi.

Omul făcut praf zăcea pe drum

Până a venit Cineva cu apă vie

Şi a udat praful care

Se ascundea sub tălpi

De privirile dispreţuitoare.

A modelat praful ca să învie,

Să îl prefacă în om bun.

L-a răsucit în palmă, cu bunătate

Şi i-a căzut o lacrimă de speranţă.

Bucăţile din trupul său au fost îmbrăcate

De cea mai frumoasă viaţă.

 

Curcubeu de zâmbete

Zâmbete de bucurie adunate laolaltă,

Zâmbete pe care nu le poţi ascunde

Şi ies de sub colţuri sau din polată,

Ies de niciunde.

Se amestecă cu stropi de ploaie,

Ploaie ce spală durere

Şi vorbele  care înmoaie

Cruste în tăcere.

Mai simplu şi mai liber

Ca în vremurile bune

Se-aşterne adevărul şi pe cer

Curcubeul.

 

Iubesc lumina

Se aşterne întunericul,

Vine cu temeri,

Libertate în atingeri

Şi contururi obscure.

 

 

Luciditate dureroasă

Când vezi chipul reflectat

În oglinda timpului.

Şi-ţi dă siguranţa ochilor

Care sclipesc din ascunzişuri

Că eşti singur şi liber.

 

 

De aceea iubesc lumina.

 

Tăceri

Uneori cuvintele  sunt  prea mult.

Îţi opresc gândurile necuvântătoare,

Gânduri din emoţii şi glasuri cântătoare

A muzicii de demult.

Şi chemi tăcerea de fiece zi

Să cânte pe coarda înaltă.

Cu maci adunaţi laolaltă

Transformă tăcerile în lanuri târzii.

 

Umbre

 Stă la pândă,

Ascunsă după colţul inimii

Şi aşteaptă să se mai domolească

Înăbuşitoarea căldură.

 

Are secetă în suflet

Şi aşteaptă

Umbrele lungi

Ca să meargă la fântână.

 

Aşteaptă umbrele lungi

Şi apă vie.

Sigur vin umbrele,

Când îşi întoarce spatele

Realităţii.

 

Vis de astru

Amestec de gânduri bune

Cu surprize

Şi idei despre lume

Lângă prize

Sau gânduri nebune.

 

E luna cu faţa plină

De ea

Şi nu vede-n lumină

Aievea

Răsărirea senină.

 

Sincope cu zâmbet blajin

Ancorat

În viitorul meschin,

Minunat

De gândurile ce vin.

 

Apoi respiră cu totul

Şi strigă

Să ştie complotul.

Ferigă.

Îi sună clopotul.

 

E cu sunet albastru

Si spart

In vasul de alabastru.

E curat,

Să se trezească un astru.

 

Luminile stinse

Sunt aprinse luminile de la micul aeroport.

S-au îmbarcat oamenii,

Au plecat spre departe.

Sunt aprinse luminile de la micul aeroport

Şi oamenii s-au întors acasă.

 

Sunt aprinse luminile de la micul aeroport.

S-au îmbarcat oamenii,

Au plecat iar spre departe.

Sunt stinse luminile de la aeroport

Şi oamenii nu s-au mai întors acasă.