Oricât mi-aș dori, anul ăsta nu poate avea 400 de zile. Sau o zi – 30 de ore, cum spuneam altădată. Dar e mai bine așa. Să învăț să-mi propun obiective realiste. Obiective pe care le pot atinge în etape concrete.

Să o iau de la capăt.  Uneori se poate. Cum ar fi dacă aș începe să desenez de la toate tușele așezate și să ajung la albul hârtiei? Dacă aș începe cântecul de la final? Dacă aș porni în viață cu pielea zbârcită și împovărat de griji și aș termina-o cu pielea fină de bebeluș și într-o stare deplină de seninătate?

Să schimbi perspectiva și să încerci să vezi altfel. De la alt capăt.

Poate și postul acesta ar trebui luat de la capăt. De la celălalt.

Să ai un an pe care să-l iei de la capătul bun.

Dragi iubitori de nou,

Vă reamintim că în data de 22 Noiembrie 2011, începând cu orele 18.30, la sediul IAA din Calea Victoriei nr. 126, etaj 3 (deasupra Teatrului Act) vă aşteaptă la o nouă ediție a PechaKucha Night Bucureşti, unde fiecare vorbitor îşi face expunerea în formatul standard de 20 de imagini x 20 de secunde.

PechaKucha Night este un loc pentru idei, proiecte culturale şi iniţiative sociale, realizări în domeniul artistic, pentru creația de orice fel și pentru cei care o apreciază.

 Un eveniment non-profit, dinamic şi informal.    Dintre prezentatori:

 Ana Bănică / arhitect de interior / designer la Cai verzi pe pereţi                                                          Mioara Mei-Roșu / master Arte textile ambientale                                                    Veronica Anghelescu / compozitor, jurnalist / No14 Plus Minus                                           Larisa Popescu / voluntar, iniţiator şi coordonator de proiect / Asociația Lume Bună
Diana Rotaru / project-manager şi director artistic al InnerSound
Miruna Tîrcă / antropolog social / Asociaţia Komunitas
Amalia Alexandru / coordonator relaţii externe / Odaia Creativă
Adrian Georgescu / scriitor/Societatea Română de Radiodifuziune
Bogdan Cristian Drugan / consultant IT / Viitor Plus
Vlad Ursulean / jurnalist / freelancer
Marius Huza / coordonator proiecte / Asociaţia Komunitas

Îndrăzneşte, vei fi surprins!

http://www.pechakucha-bucuresti.ro/pkn/

 
]]> http://miara20.wordpress.com/2011/11/16/invitatie-pkn-bucuresti/feed/ 0 Mimi securedownload http://miara20.wordpress.com/2011/10/26/te-apreciez-4/ http://miara20.wordpress.com/2011/10/26/te-apreciez-4/#comments Wed, 26 Oct 2011 20:27:27 +0000 Mimi http://miara20.wordpress.com/?p=668 ]]> Te apreciez pentru că încerci să le împaci pe toate, cât mai bine posibil și să menții un echilibru între priorități și mai puțin priorități.

Te apreciez pentru spiritul tău creativ și pentru toate ideile care se nasc la tine în creier.

Te apreciez pentru cât ești de practic și de logic.

Te apreciez pentru cum îți aleargă degetele pe tastatură. Și pentru seriozitatea cu care lucrezi la o vârstă când alții fluieră a pierde-vară printre băncile școlii.

Te apreciez pentru că ești atent când șofezi și nu îți întorci privirea la ce încerc să îți arăt, atunci când uit că șoferul trebuie să fie atent la trafic. Și că la semafor te întorci puțin și-mi zâmbești, până se face verde.

Te apreciez pentru rezistența și consecvența de care ai dat dovadă până la finalul proiectului în care te-ai implicat, deși ai fi putut renunța oricând.

Te apreciez pentru că nu-ți pierzi vremea aiurea pe net.

Te apreciez pentru că ai un fel constant de a iubi, de când eram mică. Altfel nuanțat, dar e constant.

Te apreciez pentru replicile deștepte cu care mă închizi. Și că râdem, ca să fie egal.

Te apreciez pentru spiritul prevăzător care se observă printre rafturile pline din cămară sau din beci.

Te apreciez pentru cum te implici să salvezi o viață de om, o cauză nobilă. Sper ca eforturile să vă fie răsplătite prin prelungirea vieții celui pentru care lupți.

Te apreciez pentru că îți faci timp să raspunzi la mail-uri și sms-uri, deși asta presupune un efort când ești deja obosit sau solicitat în alte părți.

Te apreciez pentru modestia ta autentică.

Te apreciez, omule drag.

Expoziția WEST MEET EAST – A CULTURAL BOOK EXCHANGE.

Palatul Parlamentului, Sala Brâncuși. Mai multe detalii în link-ul de mai jos.

http://www.agentiadecarte.ro/2011/10/expozitie-internationala-de-carti-obiect-%E2%80%9Cwest-meets-east-%E2%80%93-a-cultural-book-exchange%E2%80%9D-la-palatul-parlamentului/

Vă aștept cu drag.

     Vă invit la vernisajul expoziţiei Master  -Arte textile ambientale ce va avea loc vineri, 17 iunie 2011, ora 17.30, la Muzeul Ţăranului Român, sala Oaspeţi, etajul 2.

Expoziţia rămâne deschisă până pe 3 iulie 2011.

Mai multe detalii găsiţi aici: http://www.muzeultaranuluiroman.ro/observatorul-vizual/master-arte-textile-ambientale-ro.html

Nu, nu e croitoreasă.

Nici bucătăreasă. Hai, mai încercaţi.

Stând de vorbă cu o parte din copiii de la grădi, am ajuns la întrebarea: ce vrei să te faci când vei fi mare?

Printre doctori, profesori, poliţişti şi altele, una dintre fetiţe susţine sus şi tare (am întrebat-o de mai multe ori, să ma asigur că e hotarâtă) că vrea să se facă… mireasă!

Cine ştie cât îi iese la afacerea asta….

    Am învățat că întrebarea “De ce te iubesc?” este greșită.

    Și totuși, răspunsul este “Pur și simplu”.

    Mulțumesc pentru un an, o lună și o zi precum niște flori de cireș.

Ceea ce mi se pare interesant e că mă “pupă”  la telefon oameni care nu m-au pupat niciodată în realitate. Colegi de lucru sau alţii care sunt mai mult sau mai puţin apropiaţi, dar care nu se manifestă afectiv prin pupat. Şi mai interesant e că tipul ăsta simplu de exprimare afectivă e molipsitor şi mă trezesc răspunzând “mersi, şi eu”. Eu, care prefer faptele în locul vorbelor. Nu-mi zice la telefon, că nu mă încălzeşte cu nimic. A devenit doar o formulă de încheiere a conversaţiei.

Mă bucură mai mult copilaşul de la grădi care mă ia de picior şi mă dezechilibrează cu zâmbetul până la urechi pentru că nu m-a mai văzut de săptămâna trecută decât un superficial “te pup, pa” zis de oameni grăbiţi să mai rezolve alte lucruri la telefon.

Şi pupaţi-vă. Dar nu la telefon.

       Vecina mea de banchetă avea un căţel în braţe. Cum a mirosit mâncarea mea, a început să cerşească într-un stil “câinesc”. Un fel de mieunat milog. M-am simţit cu musca pe căciulă. Cum să refuz căţelul?

    Rup o bucăţică, îi dau stăpânei să îi dea căţelului, îl serveşte tacticos pe platoul palmei sale, iar câinele pare mulţumit şi călătorii din jur amuzaţi. Nu toţi. Unul dintre ei, la distanţă de vre-o două banchete, strigă către vecina mea:

- Ce-i dai? Ce-i dai să mănânce?, pe un ton nu tocmai prietenos. Mai degrabă mustrător.

 Vecina se întoarce la mine, eu îi spun cum se numeşte, ea zice mai departe, ca şi cum am juca telefonul fără fir în metrou:

- Salam de biscuiţi!

-Nu-i mai da, că nu-i face bine!

-Nu mănâncă în fiecare zi.

Am coborât la prima să aştept metroul următor. Căţeluşa terminase porţia şi se milogea iar de mine. I-aş fi dat, dar mi-era teamă să nu provoc alte discuţii.

……….

Mi-a dat căţelul lecţia legată de mâncatul în  public.

Când am mai crescut, îmi păreai cel mai puternic.

Când am mai crescut puţin, am învăţat că poţi fi puternic în mai multe feluri. Tu într-un fel, ea într-un fel, cele mici în alt fel.

 Te apreciez pentru inima mare şi generoasă învelită de multe ori într-o carapace dură. Mult timp n-am înţeles cum poţi să tot dai. Cu inimă şi mână largă.

Îmi mai place la tine felul în care te raportezi la frumos. Şi că nu înghiţi nicio “mizerie”. Şi ne-ai încurajat când am început să desenăm, cântăm…

Apoi eşti un şofer bun. Mai stau cu inima strânsă la curbe, dacă-s luate în viteză, dar te descurci de minune.

Şi întotdeauna ne-ai făcut la teste de cultură generală.

Şi ai un mod original de a-ţi exprima afecţiunea.

Te apreciez pentru spiritul aventuros. Şi mă bucur că te-ai aşezat la casa ta. Îmi place de voi.

Iar la urmă, drept concluzie, te apreciez pentru felul în care ţii la ai tăi.

P.S. Dacă se mai regăseşte cineva în rândurile de mai sus, mă bucur. Dacă nu, staţi linştiţi. E doar pentru cineva.

Va urma.