Resurecţie

 

Pentru cei care au fost la vernisaj, mulţumesc frumos.

Pentru cei care nu au reuşit să ajungă nici la vernisaj, nici în alte zile, să vadă expoziţia, uite aici… “Resurecţie”. Tehnica – mixtă. Aripile – tapiserie. Dimensiuni: fiecare aripă se încadrează în 1m/70cm.

La expoziţie

      Ca să intri la concert, dai bani la bilet. Ca să vezi un film la cinema, dai bani la bilet. Pentru reprezentaţii artistice, dai bani ca să le vezi. La Operă nu intri gratis. Ca să citeşti o carte, plăteşti. Dar ca să intri să vezi o expoziţie, nu-ţi trebuie nici un ban. Şi totuşi… se întâmplă ca galeria de artă să fie în spatele staţiei de autobuz, dar singurii care privesc spun “Vai, ce muşcate frumoase au la geam!” …

           Dar ca să faci o expoziţie, trebuie bani pentru suportul de lucru, materiale, rame sau multe alte lucruri. Pe banii artistului. Plus chiria spaţiului de la galerie.

            Şi rar mai vezi oamenii care-şi pun întrebări legate de ceea ce a vrut artistul să transmită cu adevărat prin opera lui. Care este mesajul, emoţia.

            Nu toate ideile de mai sus îmi aparţin. Sunt idei adunate, la care subscriu. Şi sper ca într-o zi să fie altfel cu arta. Mai frumos.

Mereu ceva nou

               De la un timp încoace, observ o diferenţă care desparte arta adevărată de cea falsă. (Într-o oarecare proporţie, diferenţele sunt subiective.) Atunci când găsesc ceva bun, de câte ori aş privi / asculta / viziona / citi / etc., nu mă plictisesc, deşi repetiţia duce la uzură, în mod obişnuit. Nu mă plictisesc pentru că mereu apare ceva nou, ceva care se aseamănă cu o ceapă pe care o cureţi foaie cu foaie.

              După fiecare strat dezvelit, descoperi un altul care te aduce mai aproape de miez. Şi îmi place să mă bucur când reuşesc să înţeleg mai mult decât ceea ce se găseşte la suprafaţă. De exemplu, într-un tablou, se poate schimba starea de spirit pe care ţi-o crează imaginea văzută în funcţie de lumină sau de unghiul din care se priveşte. Sau descoperi nuanţe noi care transpar de dedesupt şi completează povestea mai frumos decât ai văzut-o prima dată.  Sau termini de citit o carte. Dacă o iei din nou de la capăt, începi să înţelegi altfel, având în minte finalul. Şi mai descoperi detalii care n-aveau nici o relevanţă la prima vedere. Sau te uiţi la acelaşi film de mai multe ori. Şi începi să faci analize temperamentale, înţelegi de ce se reiau anumite bucăţi din coloana sonoră, sau descoperi însemnătatea unor gesturi care-ţi păreau în plus. În felul acesta, vezi cât de frumos se leagă. (Nu ştiu dacă m-am făcut înţeleasă.)

                        Cred că ideea se poate aplica şi la oameni. Sunt câte unii din ce în ce mai frumoşi, pe măsură ce dai straturile la o parte şi găseşti miezul. Şi mereu te întâmpină cu ceva nou.

Arta de a invinge

“…Si cald ramai, chiar daca-afara ninge,

aceasta-i arta de-a invinge.”

Ruyard Kipling