Bucurie mută

La bunica, cu gâza mică. Plimbare în sus, pe gârlă.

Şi cum ne plimbam noi două, cu ochii după păsări, insecte şi alte lucruri interesante, îl vedem de la depărtare pe Gică Mutul, cu cele cinci oi al lui. Şi nu i se spune degeaba Mutul. Ne-am oprit suficient de departe ca să nu deranjăm oile de la masă si suficient de aproape cât să le vadă bine gâza de doi ani şi ceva. Nenea Gică ne-a observat. Şi ne-a făcut semn să ne apropiem. Are peste 60 de ani. Dar a alergat după oaia cea mai frumoasă, a prins-o şi a ţinut-o bine ca s-o putem mângâia. O ţineam în braţe pe nepoata mea, iar el pe oaia lui.

Am citit în zâmbetul său larg o bucurie deosebită. Era o bucurie mută. Şi totuşi spunea multe…

Sa te bucuri de simplitate

             “…si cat ar fi de fragil elementul pe care il folosesti in compozitia ta, daca e simplu, are o forta nebanuita.” Sfat din partea profesoarei. Pentru o colega. Dar mi-a placut si l-am luat ca pentru mine. Da, avea dreptate. Lucrurile simple, facute asa cum trebuie, au o forta deosebita. Si aduc bucurie cand le vezi.

              Sunt oameni care cauta sa-si complice viata pentru a gasi un strop de bucurie, cand ar putea sa gaseasca bucuria chiar langa ei. In 5 minute:  Am iesit afara. E asa de frumos aerul noptii… Curat, cu miresme de iunie. Si cateva broaste care topaie. Si o tema terminata. Si copilul care adoarme linistit in brate la mami… E o bucurie linistita, nu exuberanta. Si sunt lucruri simple, la indemana oricui.

Auzi vibratiile, omule?

                

Ia-ti timp sa vezi dincolo de ce se vede. Sa simti si sa traiesti. Sa descoperi lucruri minunate. Si cand descoperi, bucura-te cu altii. E frumos sa inmultesti bucuria, impartind-o. Auzi cat e de frumos?