Altfel de dimineaţă

Zilele trecute a trebuit să iau un tren din Ploieşti care pleca la 6.12. Frig, brumă, somn, întuneric, grabă ca să nu pierzi trenul… Şi când ajung pe peron, ce-mi văd ochii? Mai degrabă ce-mi aud urechile?
Un domn cânta la acordeon şi vocal piese populare de răsuna gara. Şi nu cânta pentru bani. Era cu un amic la o masă de bar lângă peron, în aer liber. Nu ştiu ce băuse. Dar cânta cu pasiune. La 6 dimineaţa. Într-un frig de-ţi îngheţau şi gândurile…
Mi-a plăcut dimineaţa aceea. Şi mă gândeam cum ar fi dacă aş începe ziua cântând? Fără să-mi pese de somn, de indispoziţie sau de faptul că încă e întuneric afară şi ar fi mai bine sub pătură decât în troleu. Să te trezeşti şi să cânţi. Măcar în gând.

 

Nu e joc.

Canta si-nchide ochii!

Apare un licar,

O scanteie dinspre cotitura urechii.

Cu fiecare linie,

Mai vine un sunet

Care-mi coloreaza

Gandul.

E diafan cum vine

Si canta si vezi.

Ai genele-mpreunate

Ca la ruga

Sunt toate in tine,

Si nimic nu e. Imprumutate

Toate.

 

Povesti

Imi plac ferestrele. Te gandesti si la ce e dincolo de ele? La framantarile ce incretesc fruntea, la sclipiri de fericire ce rasar cam rar, ce-i drept? Gandeste-te la povestile de dincolo de ferestre. Si cand aflii ceva frumos, spune-mi si mie. Sa cantam.