Dacă Dumnezeu nu există şi crezi în El, nu ai pierdut nimic;
dacă El există şi nu crezi în El, atunci ai pierdut totul;
dacă El există şi crezi în El, atunci ai câştigat totul.
Dacă Dumnezeu există
Minune de suflet
Aştept o minune.
Să strig pe nume
Şi să tac:
Mântuit.
E toată minunea pentru suflet,
Când auzi picătura din cuget
Ştiu că e sânge
Din palma care plânge…
Fii slăvit!
Inger cu chip de om
Mai crezi in minuni? Nu minuni facute de oameni, ci minuni facute de Mana divina.
Aseara, s-a pierdut o borseta. Acte, bani si alte valori. Langa sosea, in centrul localitatii. Si un om o ia si suna pe numarul care era scris pe cartea de vizita din borseta. Si trimite un sms: “ti-am gasit borseta cu actele in ea.” Dar nu zice nimic de restul continutului. Si o duce la politie. Nu se atinsese de nimic. Totul era acolo. Si nu a vrut sa primeasca nici un dar, ca multumire. Au fost inaltate rugaciuni pentru minunea asta. Si Dumnezeu a raspuns foarte repede. “Poate ca a fost un om foarte cinstit si atat.” Da. Poate. Desi la cate nenorociri se intampla … ma indoiesc. Imi place sa cred ca a fost un inger cu chip de om, trimis ca raspuns la rugaciune.
Eu cred in minuni. Desi nu meritam nimic.
Respiratia sufletului
Inchideti putin ochii si ganditi-va la un pepene… Il vedeti? Mare, copt… Paraie cand ii faci tanc. Unii prefera galben, dar mie-mi place rosu. Si dulce… Zemos. Sa gustam miezul, pana la primul rand de samburi. E tare bun, nu-i asa?
Psalmul 34 cu versetul 8 ne spune: “Gustati si vedeti ce bun este … Domnul!”
Daca noi gustam din bunatatea Lui si descoperim in natura si in Cuvantul Sfant cat de mult ne iubeste, cum am putea sa raspundem si noi la aceasta iubire?
Cum putem avea comuniune cu Dumnezeu?
Cum putem sa vorbim si noi cu El? Ei bine, prin rugaciune. Pentru ca “rugaciunea este deschiderea inimii noastre lui Dumnezeu, ca unui prieten”
“Insusi Domnul Hristos, in timp ce se afla printre oameni, Se ruga foarte des.” Ne amintim faptul ca petrecea nopti intregi in rugaciune. Daca El, Fiul lui Dumnezeu a simtit nevoia de rugaciune cat a fost pe pamant, cu mult mai mult avem noi aceasta nevoie. Ca de aer.
Incearca sa-ti tii respiratia. Cat rezisti? Foarte putin, nu-i asa? La fel e si cu sufletul. Fara rugaciune, nu traieste. Pentru ca “rugaciunea este respiratia sufletului.”
Ce am eu de facut?
” Roaga-te in camaruta ta si, mergand la lucrul tau zilnic, lasa ca inima ta sa fie mereu inaltata la Dumnezeu. Pe strada, in casa, oricand si oriunde putem sa vorbim cu El prin rugaciune. Asa cum a umblat Enoh cu Dumnezeu.
O fetita a fost intrebata: “Cum intelegi tu faptul ca Enoh a fost luat la cer?” “Pai, Enoh si Dumnezeu erau foarte buni prieteni. In fiecare zi, ei mergeau impreuna. La sfarsitul zilei, se intorceau la casele lor. Intr-o seara, mersesera atat de aproape de cer, incat Dumnezeu i-a zis: < Stii, Enoh, ramai la Mine acasa in seara asta. >
Cred ca ilustratia aceasta contine un adevar: in fiecare zi suntem invitati sa mergem mana-n mana cu Isus, prin rugaciune, pana atingem pragul cerului. Asa ca…
“Adu inaintea lui Dumnezeu nevoile tale, bucuriile, necazurile, grijile si temerile tale. Poverile tale nu-L vor impovara si nici nu-L vor obosi. El, care tine socoteala pana si de perii capului tau, nu ramane indiferent fata de nevoile copiiilor Sai. “Domnul este plin de mila si de indurare.” Sa aducem inaintea Lui tot ceea ce ne apasa. Nimic nu este prea greu pentru El, pentru ca este Cel care tine lumile si guverneaza intregul Univers. “Caci El tamaduieste pe cel cu inima zdrobita si le leaga ranile.”
Isus ne cunoaste pe fiecare-n parte si are mila de slabiciunile noastre. Ne cunoaste pe toti pe nume. Fiecare suflet este atat de bine cunoscut de Isus, ca si cand ar fi singurul pentru care a murit Mantuitorul. Durerea fiecaruia Ii misca inima. Strigatul de ajutor ajunge la urechile Lui si El ne spune asa:
Am suferit intristarile tale, am trecut prin luptele tale, am dat piept cu ispitele tale; si Eu am plans. Cunosc chiar si durerile prea adanci pentru a fi rostite la urechea unui om. Sa nu crezi ca esti singur si parasit. Desi suferinta ta nu misca nici o coarda sensibila in vre-o inima de pe pamant, priveste la Mine si vei trai…”
Franturi de ganduri
Adun franturi
De ganduri
Ce ma-nalta mai sus de pamanturi,
Chiar pe varfuri.
Sunt de la Tine
Primite in dar pe coline
Si poarta amprente divine.
Zboara catre orizonturi senine,
Iar pe aripi m-au pus si pe mine.
Maruntisuri de suflet
Ce repede se duce timpul…
Mi-as dori uneori sa-l apuc de calcai,
Sa mai stea.
Sa ma bucur de el mai intai.
Parca vin prea multe de-odata
Si de peste tot
Si n-am timp sa le strang buchet.
De pus ceva la uscat? Prea de tot.
Cand sa mai adun amintiri,
Marturii pentru clipa ce vine,
Daca eu nici macar clipa asta
Nu o sorb cum se cuvine?…
Ma mangaie un gand.
Ca voi avea timp sa le depan si sa le-admir
La venirea Ta.
Voi vedea minunata-Ti iubire. Ridic ochii si ma mir.
Ma mut
Am umblat destul.
Dar mai trebuie, ca sa-mi slefuiesc
Un gand sau o trasatura.
Uneori am ajuns mai devreme-n gara,
Ca sa vad oamenii si sa-i inteleg,
Sau doar sa le vorbesc.
Alteori, aproape sa pierd trenul.
Am inteles cat de mare e clipa
Sau cat de scurta cand sosesc.
Am tot facut si desfacut bagajul
Ca sa invat ca nu-i usor sa faci un caracter.
Nu trebui’ doar sa-ndes la nimereala,
Ci foarte-atent, pui numai cele ce nu pier.
Si vin momente cand iti iei “la revedere”
Altfel decat de obicei.
Apare gandul ca nu va mai fi vedere
Asa ca-n colt de ochi se naste o stea
Si-aluneca usor in jos
Desi ti-ai fi dorit sa-ti lumineze privirea.
In inima apasa si te strange,
Poate te si frange.
Mai faci un pas, inc-o calatorie,
Mai mergi putin.
C-un gand ramas in urma
La clipe care-au construit album
De sentimente pe care le faci
Scrum.
Caci trece clipa si le uiti.
Se-aseaza altele si vine-o noua casa,
Te vei aseza la alta masa,
Cu alte bucurii sau lacrimi,
Dar sigur e o poveste frumoasa.
Fiecare e in felul ei.
Si peste tot e-acasa.
Dar nicaieri la mine.
Si nu-i nimic.
De-abia astept sa zic:
“O, Tata, hai la noi acasa!”
Mai e un pic.
Ma uit la orizont. Vezi? Vine!
Si ma mut in slavi senine.
O vorba buna
Frig. Dimineata de iarna. Trebuie sa plec la un examen. Nu s-a luminat prea bine, bate vantul. Ridica gulerul la geaca, trage mai bine caciula pe urechi si casca bine ochii, sa nu aluneci pe gheata. Ma asteapta o zi grea. Oare ce subiecte ne-or da? Si ce mai am de facut dupa-aceea? A, sa nu uit. Si sa ma grabesc. Si ridica fularul, mai tine putina caldura.
“Mimi, Mimi!” Aud o voce subtire si duioasa. Ma intorc mirata. Era foarte dimineata, dar ea se trezise devreme si ma zarise pe geam. “Dumnezeu sa fie cu tine!”
I-am intalnit privirea blanda. Era vecina. Si I-am multumit lui Dumnezeu pentru ca s-a luminat in suflet. Cu o vorba buna.
