Atunci când se discută despre familii, de multe ori se găsesc diferite motive pentru care să poţi pune eticheta “scârţâie” sau “probleme” sau altceva similar, care să te facă să oftezi. Dar eu cunosc de 6 ani o familie care este pentru mine o oază, un loc în care ţi se înviorează sufletul. Armonie, înţelegere, comunicare, rezolvarea problemelor cu înţelepciune. De doi ani şi jumătate a apărut şi gâza care completează tabloul atât de frumos…
Şi vreau să spun mulţumesc. Mulţumesc pentru exemplul vostru, pentru felul în care înfruntaţi problemele, pentru zâmbet, pentru timpul împreună, pentru sprijin, pentru aspiraţiile înalte, pentru soluţii realiste.
Vreau să vă spun “La mulţi ani!” pentru 6 ani frumoşi de căsnicie. Mulţumesc pentru iubirea voastră.
Cine sunt cei trei? Sora mea şi cele două iubiri ale ei.
Mulţumesc, dragii mei
Ce-ai alege? (2)
Da, stiu. Am zis mai demult ca spun si ce as alege eu. Hai sa va spun. Desi e greu de ales.
Imi place muzica buna. Si-mi place sa cant. Pianul mi-e prieten de suflet. Dar Beethoven, spre sfarsitul vietii, a compus cu un capat al bastonului intre dinti, iar cu celalat capat sprijinit de pian, astfel incat sa simta sunetele prin vibratii. Surzise. Deci ar mai fi o sansa sa simt muzica. Imi place si sa vorbesc. Dar cred ca as putea compensa prin scris. Da. Nu as mai avea spontaneitate si mi-ar lipsi multe…
Imi place parfumul. De la flori, de la copii, de la aerul sapalat de ploaie…
Imi place si sa mananc, recunosc. Si ma bucur si de gustul mancarurilor simple.
Imi place sa simt atingerea calda sau rece, textura fina sau plusata, blanita de animale…
Imi place si sa calatoresc, sa urc pe munti, sa alerg, sa sar… sa stau pe jos cu picioarele incrucisate…
Si acestea sunt doar cateva. De ce am zis ca-mi place? Pentru ca este dificil sa renunti la ceva ce-ti place. Totusi, la acestea cred ca as putea sa renunt. Chiar daca nu as putea sa gasesc un substitut.
De ce n-am zis nimic de ochi si de maini? Pentru ca le folosesc cel mai mult. Pentru ca-mi sunt cele mai dragi. Sa vad forme, culoare, chipuri dragi, litere, note muzicale, puncte, natura, butoanele tastaturii, pensula si creionul… Si fac o gramada de lucruri cu mainile. Deci as alege ochii si mainile. Si pentru ca deocamdata le am pe toate, multumesc Celui care mi le-a dat.
Cat te costa sa spui multumesc
Nu-i chiar asa simplu. Trebuie sa recunosti ca celalat a facut ceva pentru tine. Si devii intr-un fel vulnerabil. Sau poate ca e simplu. Cand ai inima plina de recunostinta, spui. Multumesti cand cineva iti daruieste ceva, cand iti face un serviciu, cand te incurajeaza, cand iti da din timpul sau, cand te imbratiseaza sau iti ofera o privire senina impletita cu un zambet cald. Multumesti cand te incurajeaza prin cuvinte, sau vine sa-ti stea alaturi atunci cand ai nevoie; multumesti atunci cand iti pune o piedica, ca sa nu faci vre-o prostie. Poate face adevarate eforturi ca sa realizeze pentru tine ceva ce tie ti se pare ca-i simplu. Si atunci sa spui multumesc. Sunt o multime de ocazii in care ai putea sa faci asta.
Si costa. Valoreaza mult. Au fost “multumesc”-uri care mi-au dat curaj, care m-au facut sa merg mai departe. Mi-a dat forta si motivatie ca sa continui. Mi-a aratat ca un “multumesc” ascunde mai multe decat ce se vede deasupra.
Nu vorbesc despre cuvinte care sa hraneasca egoismul si mandria, ci despre acele cuvinte spuse din inima, poate intre 4 ochi, sau scrise intr-un sms, astfel incat sa construiasca caracter, nu imagine publica. Cuvinte care te ridica.
Nu ai cum sa stii cu exactitate ce efect au cuvintele tale. Asadar, cat te costa sa spui multumesc?
Trei luni
De cand am inceput sa scriu pe-aici. Si multumesc celor care au comentat pe blog, pe mess, sau direct, pentru ca mi-au dat motive sa merg mai departe. Sper sa fie folositor, un loc in care sa revii ca sa-ti mai inseninezi sufletul. Si daca va fi asa, atunci sunt multumita ca veniti si voi cu mine pe drum. Drum de viata. Multumesc.
Multumesc
Pentru ca exista oameni pe care sa-i iubesc. Oameni cu care sa razi si sa plangi. Multumesc frumos.
Ce-ai alege?(1)
Nu doresc nimanui. Dar, daca ai fi pus in situatia de a alege, ce ai prefera intre a-ti pierde auzul, vazul, mirosul, gustul, simtul tactil, mainile sau picioarele? Cu ce ai putea sa traiesti? Cu ce NU ai putea sa traiesti? Ce crezi ca-ti foloseste cel mai mult?
Si daca ai raspuns in gandul tau, as vrea acum sa te gandesti serios daca multumesti din plin pentru ceea ce ai. Aseaza-te in bocancii celor care nu au avut de ales… Si spune “multumesc” din toata inima.
Eu m-am gandit. Dar va spun alta data ce as alege. Pana atunci, multumesc.
