Te apreciez

Pentru că eşti om, din start ai valoare. Ceea ce tu adaugi sau scazi la valoarea aceasta, e problema ta. Eu te apreciez.

Pentru zâmbetul cald pe care-l oferi. Pentru că ai împărţit biscuiţii tăi cu mine. Pentru că te sacrifici pentru familia ta. Pentru că eşti generos. Pentru că ai ţinut ambalajul în buzunar până la primul coş de gunoi. Pentru că ai avut răbdare cu începătorul care a blocat intersecţia. Pentru că mi-ai ţinut loc lângă tine la curs. Pentru că îţi selectezi cu atenţie cărţile pe care le citeşti. Pentru că de data aceasta ai fost punctual. Pentru că ai crescut trei copii cum ai ştiut mai bine. Pentru că faci o zacuscă minunată. Pentru că stăpâneşti aşa bine arcuşul. Pentru că eşti atent la detalii. Pentru că îţi pasă de oamenii din jur. Pentru că eşti atât de conştiincios. Pentru că eşti un profesor excelent. Pentru că i-ai făcut pe cei din familia ta să spună “te iubesc”.

      Da, omule. Te apreciez. Mă provoc atât pe mine cât şi pe tine să spunem celor din jur cuvinte de apreciere. Nu din burtă, ci lucruri reale pe care le observăm. Lucruri mai mici sau mai mari. Face bine ca omul să audă cuvinte de apreciere. Nu ca să se umfle de mândrie, ci ca să aibă mai multă încredere în sine. Şi să zâmbească şi mai frumos, ştiind că este preţuit.

(P.S. Dacă cineva se regăseşte în aprecierile de mai sus, nu e întâmplător. M-am gândit la cel puţin o persoană/propoziţie când am scris cuvintele acelea. Aş fi scris şi mai multe, dar m-am oprit din cauza lipsei de timp.)

Omul făcut praf

S-a răsucit sub palma de cuvinte moarte

Şi a căzut sfărâmat în bucăţi.

Bucăţile din trupul său au fost călcate

De picioare şi răutăţi.

Omul făcut praf zăcea pe drum

Până a venit Cineva cu apă vie

Şi a udat praful care

Se ascundea sub tălpi

De privirile dispreţuitoare.

A modelat praful ca să învie,

Să îl prefacă în om bun.

L-a răsucit în palmă, cu bunătate

Şi i-a căzut o lacrimă de speranţă.

Bucăţile din trupul său au fost îmbrăcate

De cea mai frumoasă viaţă.

E ocupat?

          “Nu.”

         Îţi strângi haina pe lângă tine, să nu se şifoneze, apoi te aşezi cu grijă lângă noul tău coleg de drum.

     De ce întrebi dacă-i ocupat? De ce nu întrebi dacă e liber? De ce pornim cu idei negativiste? Aşa e mentalitatea noastră? Aşa am fost crescuţi? Pe ce dăm vina?

        De ce, atunci când criticăm un om pornim de la premisa de vinovăţie mai mult sau mai puţin? Sau îl încadrăm în tipare unde îl măsurăm doar cu minus. Dar când, începi să cunoşti omul printr-o discuţie care trece de barierele banalului şi ale superficialului, sau vă apropie anumite circumstanţe, îţi dai seama că tiparul era greşit. Şi acum poartă măsuri cu plus.

                                                     * * *

             ”E liber?”, întreb eu, deşi vedeam că e liber.

            ”Nu”, zise ea, privind în absentă  strada aglomerată. Apoi, cu o tresărire:

           “Scuze, am crezut că ai întrebat dacă e ocupat. Ia loc, e liber.”

Omul

“Omul trebuie tratat totdeauna ca scop

şi niciodată ca mijloc.”

Kant

Prefer fata-n fata

              Aseara vorbeam cu o colega draga mie pe mess si ajunsesem la un subiect important. Vorbeam despre lucruri de suflet si la un moment dat am simtit nevoia sa o imbratisez. Nu stiam ce cuvinte sa-i mai scriu, dar vroiam sa o iau in brate, sa stie ca-i sunt alaturi. Macar atat. Si in fata n-aveam decat un monitor. M-am simtit ca si cum as fi o pasare fara aripi. Vrea sa zboare, dar nu poate.

              Si la telefon? Sau cu microfon si camera web? Auzi vocea, vezi, dar incomplet, simti emotiile altfel, dar afectiunea exprimata fizic? Limbajul corpului? Lumina din ochi? De-aia imi place sa vorbesc cu oamenii fata-n fata. In special lucruri importante si profunde. Se pierde mult “pe fir” prin mijloacele moderne. Nu contest avantajele in ceea ce priveste distanta, finantele, timpul economisit… Da, spun “multumesc” tehnologiei.

              Si totusi: daca se poate, prefer sa am omul langa mine.

Frumusete de om

“Unii oameni, oricat de batrani ar ajunge,

 nu isi pierd niciodata frumusetea:

doar si-o muta de pe fata in inima.”

Martin Buxbaum

Sa cunosti omul

“Daca vrei sa cunosti un om pe dinauntru, il duci la munte.

Si daca vrei sa-l cunosti si pe-afara, il duci la mare.”

Autor necunoscut

Orice om

 ”Orice om imi e superior intr-un fel sau altul.”

Autor necunoscut

Auzi vibratiile, omule?

                

Ia-ti timp sa vezi dincolo de ce se vede. Sa simti si sa traiesti. Sa descoperi lucruri minunate. Si cand descoperi, bucura-te cu altii. E frumos sa inmultesti bucuria, impartind-o. Auzi cat e de frumos?