“Uite folicica! Stai s-o milos.”
“N-o rupe, las-o acolo!”
Si s-a lasat pe vine, a incercat asa, dar nu ajungea. S-a asezat in genunchi, cu pantalonii pe pamantul moale, a pus o manuta pe pamant, de-o parte a florii si pe cea de-a doua de cealalta parte. S-a aplecat pana cand nasucul a atins petalele suave. A inspirat adanc si a zis: “Aaaaaaaaa”
O panseluta si nepotica mea de doi ani.
Gestul ei m-a uimit. Dar eu? Dar tu? Cum mirosi florile? Cum te porti cu lucrurile gingase din jur? Cu oamenii fragili, cu suflete pretioase? Uneori trebuie sa te-apleci si sa ingenunchezi.
joc simplu 