joc simplu

adun gânduri de bine


1 Comment

Cu capul la nori

              Nu cu capul in nori. Azi m-am uitat la cer. Nu mi-am mai luat demult timp sa-l privesc. Senin, albastru si cu nori. Si mi-am amintit de jocul acela in care de unul singur sau impreuna cu altcineva, te bucuri de diversitatea formelor norilor.

             “Uite, acela din dreapta soarelui seamana cu un rechin cu gura cascata, gata sa atace.”

             ” Pai si coada?”

             ” Ei…, coada e in apa, nu se vede.”

             Si peste un minut sau doua dispare… Depinde cat de tare bate vantul. Imi place jocul acesta. Sa stai cu capul la nori. Si sa-ti pui imaginatia la lucru. Dar sa nu te astepti ca ceilalti sa vada ce vezi tu.


2 Comments

Hit la cersit

                 Azi am ramas uimita cand am urcat in autobuz. In loc sa aud “Mamelooor din luumea-ntreaagaaa, nu lasaaati coopii pe strada…” sau “Domnilor si doamnelor, va rog…”, am auzit ultima aparitie in materie de “hit la cersit”. Ghici ce? “Luceafarul”, de Eminescu. Eu nu am prins decat ultimele 9 strofe. Si din cate mi-aduceam eu aminte poezia, a gresit doar doua cuvinte. Probabil ca le-a uitat. Oricum, a improvizat destul de bine. Nu stiu daca cei care s-au urcat de la capat au avut posibilitatea sa asculte integral. Am ramas uimita. Totusi nu s-au grabit prea multi sa-si mai usureze buzunarele. Eu am apreciat ca s-a produs o schimbare. Sa fie vre-un program care promoveaza cultura in randul cersetorilor? Sau poate se urmareste cultivarea romanilor “in mers” si la propriu si la figurat. Cine stie?…


Leave a comment

Ce-ai alege? (2)

         Da, stiu. Am zis mai demult ca spun si ce as alege eu. Hai sa va spun. Desi e greu de ales.

         Imi place muzica buna. Si-mi place sa cant. Pianul mi-e prieten de suflet. Dar Beethoven, spre sfarsitul vietii, a compus cu un capat al bastonului intre dinti, iar cu celalat capat sprijinit de pian, astfel incat sa simta sunetele prin vibratii. Surzise. Deci ar mai fi o sansa sa simt muzica. Imi place si sa vorbesc. Dar cred ca as putea compensa prin scris. Da. Nu as mai avea spontaneitate si mi-ar lipsi multe…

           Imi place parfumul. De la flori, de la copii, de la aerul sapalat de ploaie…

           Imi place si sa mananc, recunosc. Si ma bucur si de gustul mancarurilor simple.

           Imi place sa simt atingerea calda sau rece, textura fina sau plusata, blanita de animale…

           Imi place si sa calatoresc, sa urc pe munti, sa alerg, sa sar… sa stau pe jos cu picioarele incrucisate…

             Si acestea sunt doar cateva. De ce am zis ca-mi place? Pentru ca este dificil sa renunti la ceva ce-ti place. Totusi, la acestea cred ca as putea sa renunt. Chiar daca nu as putea sa gasesc un substitut.

            De ce n-am zis nimic de ochi si de maini? Pentru ca le folosesc cel mai mult. Pentru ca-mi sunt cele mai dragi. Sa vad forme, culoare, chipuri dragi, litere, note muzicale, puncte, natura, butoanele tastaturii, pensula si creionul… Si fac o gramada de lucruri cu mainile. Deci as alege ochii si mainile. Si pentru ca deocamdata le am pe toate, multumesc Celui care mi le-a dat.

       


Leave a comment

Ochiul de deasupra

                  Stii… Uneori ma concentrez asa de tare la ceea ce fac, incat uit de mine. Sunt cu totul in lumea aceea. Cand pictez, sau cand citesc, cand  fac alte lucruri cu mare placere. Si deodata ma trezesc. Ca si cum as iesi din mine si m-as vedea din spate, dintr-o perspectiva noua. Vad cum stau, care e pozitia corpului, care mi-e zambetul sau de ce lipseste. Uneori nu-mi place ce vede ochiul. E ca intr-o povestire pusa in rama. Si mi se intampla sa rad de mine. Complice, ironic, dulce, sau amar. Depinde de ce vad. Si ma intorc inapoi in lumea mea.

               Sau iese ochiul si se aseaza deasupra. Vede si lumea altora. Analizez, caut dincolo de aparente. Prefer ce se gaseste in profunzime. E mai… adevarat.

                Uneori e ca si cum ai face un film. Esti acolo, in poveste, apoi intri in pielea regizorului. Si in final, te instalezi comod pe fotoliu. Sa vezi ce vad ceilalti. Toate astea intr-un interval de cateva secunde. Poate chiar mai putin. Tie ti se intampla? Cum explici?


2 Comments

Se revarsa zorii

Si asa am facut, cum mi-am propus, pentru ca am vrut sa-mi incep ziua altfel. Vineri dimineata m-am descaltat si, cu ochii carpiti de somn, am inceput sa pasesc pe iarba plina de roua. Prima data am zis “brrrr”, e cam rece. De-abia ma trezisem. Apoi, a inceput sa-mi placa. Si sa ma invioreze.

Am tras aer in piept. Cata prospetime la primii zori!

Am ascultat muzica din jurul meu… o mutime de pasari laudau pe Creatorul.

Si cand mi-am ridicat ochii spre cer…adevarat spectacol de culoare. Se iveau zorile. Apoi, si-a facut aparitia discul de foc. Si m-am trezit de-a binelea.

Acum, sa ne gandim la noi. E cineva care n-a varsat nici o lacrima? Care nu a oftat vre-odata? E cineva care nu se framanta?

Iov 7, 4 spune: “Ma satur de framantari pana la revarsatul zorilor.” Deci… pana la revarsatul zorilor. Atunci se incheie timpul framantarilor. Toate nenorocirile s-au terminat. Si marea lupta s-a sfarsit.

Acum, caracterul Mantuitorului e dat pe fata. Toate lumile din intreg universul, toti oamenii de pe planeta noastra, toti ingerii vad clar caracterul minunat al lui Dumnezeu.

Si astfel, de la cel mai mic atom pana la cele mai complexe galaxii, toate declara ca “Dumnezeu este iubire”.

Si daca se revarsa zorii, incepe spectacolul. Lumini, sunet, culoare, lucruri care nu s-au suit la urechea vre-unui om si la care nu s-a gandit nimeni.

Dar daca vineri dimineata eu nu vedeam soarele frumos ca un bulgare de foc, nu ar fi avut nici un farmec celelalte bucurii. Cum ar fi cerul fara Dumnezeu? Fara Mantuitorul nostru?

Asa ca m-am hotarat: nu-mi doresc nici strazi de aur, nici pietre pretioase, nici o multime de stele in coroana. Nu vreau rauri in care sa curga lapte si miere, ci vreau un singur lucru: sa-L vad pe El.

Toate lucrurile declara ca Dumnezeu este iubire. Tu cum raspunzi iubirii Sale?

Se revarsa zorii cu lumina si dragoste divina. Lasi loc sa intre si la tine?

Dimineata e aproape.

Deschide ochii, sa vezi lumina. Si deschide inima sa vezi Iubirea.

Noi vrem sa-l vedem pe Hristos. Hai si tu cu noi, sa fim cu Domnul pentru vesnicii.