joc simplu

adun gânduri de bine


Leave a comment

Prieten adevărat

“Prietenul adevărat iubeşte oricând

şi în nenorocire ajunge ca un frate.”

Solomon

Advertisements


Leave a comment

Bucurie mută

La bunica, cu gâza mică. Plimbare în sus, pe gârlă.

Şi cum ne plimbam noi două, cu ochii după păsări, insecte şi alte lucruri interesante, îl vedem de la depărtare pe Gică Mutul, cu cele cinci oi al lui. Şi nu i se spune degeaba Mutul. Ne-am oprit suficient de departe ca să nu deranjăm oile de la masă si suficient de aproape cât să le vadă bine gâza de doi ani şi ceva. Nenea Gică ne-a observat. Şi ne-a făcut semn să ne apropiem. Are peste 60 de ani. Dar a alergat după oaia cea mai frumoasă, a prins-o şi a ţinut-o bine ca s-o putem mângâia. O ţineam în braţe pe nepoata mea, iar el pe oaia lui.

Am citit în zâmbetul său larg o bucurie deosebită. Era o bucurie mută. Şi totuşi spunea multe…


Leave a comment

De vorba cu luna

Hai, iesi afara. Vezi cat e de plina? E mare si perfect rotunda. Vezi cum si-arata ochii si nasul? Pai si gura? A… si-a acoperit gura cu un sal de nori. E tacuta in seara asta.

A batut vantul si i-a dat salul la o parte. Are si gura. Poate vrea sa-ti zica un secret. Auzi? Vede atatea… si atatia…  Uneori e vesela si multumita. Alteori e trista. De cele mai multe ori e nerabdatoare sa vorbeasca. Dar nu e nimeni care s-o auda… si care sa vorbeasca cu ea.

Stii… Sunt unii oameni care sunt ca luna. Intelegi?


4 Comments

Puterea de a ierta

Aseara am vazut ceva ce m-a socat. Tot pe drum. Pentru ca pe drum se-ntampla multe. Ma intorceam din parc. Tot de acolo se intorcea si un tata cu fetita lui. Ea plangea. La semafor ne-au prins din urma, asa ca am pututu sa aud cate ceva. Facuse o prostie. Nu am inteles ce. Tatal ii spune nervos, fara sa se intoarca macar cu o privire: “Nu mai plange!”  “Dar te rog, tati, iarta-ma…” zise ea printre hohote de plans. El, nimic. “Iarta-ma, tati, iarta-ma…” urla si mai tare. Toti trecatorii intorceau capetele uimiti si asteptau incordati. “Iarta-ma…” “Potoleste-te si taci odata!!” incerca el sa o acopere, dar fara sa-si acopere si nervii proprii. “IARTA-MA, TATI. TE ROG, IARTA-MA….” a urlat cat de tare a putut. Noi, simplii trecatori, ne-am oprit din drum si astepam cu sufletul la gura. In sfarsit se apleaca spre ea si… i-a tras o palma, dupa care i-a spus cu nervii intinsi la maxim: “TAAACI! TU NU VEZI CA SE UITA TOATA LUMEA LA NOI?”

Si ne-am continuat grabiti drumul. era prea dureros ca sa stai sa vezi ce se mai intampla. Era o copila de maxim cinci ani. Doar pentru atat sa nu oferi iertare? Ca se uita lumea? Si ce? Iti piere din demnitate? Iti scad gradele? Si totusi, e copilul tau. E sange din sangele tau. Cat il costa sa spuna “da”?

Ce e mai greu? Sa ceri iertare? Sau sa oferi iertare?

Persoana care era langa mine a spus trist: “Cand o sa fie mare, copilul asta o sa-si urasca tatal…”

Gandeste-te: ai gresit? Mergi si cere iertare. Ti-a cerut cineva iertare? Iarta-l. E mare lucru. Si un gest nobil.