joc simplu

adun gânduri de bine

Cu transportul… în comun

Leave a comment

                  Până să ajung în Bucureşti, n-am înţeles de ce se plâng oamenii de traficul greu. Apoi am înţeles pe pielea mea. Dar, după ce am învăţat cam care sunt orele la care nu e plăcut să călătoreşti, pentru că în loc de o jumătate de oră faci cel puţin o oră, am schimbat foaia. Adică plec în aşa fel încât să evit aglomeraţia. Ori mai devreme, ori mai târziu. Sau, dacă e musai să trec prin brânză, prefer mersul pe jos. În felul ăsta, mai fac puţină mişcare şi mă bucură faptul că depăşesc maşinile care se mişcă… stând. Şi-mi fac inventarul: în seara asta am depăşit 3 x troleu, 5 x autobuz = 8. Cam puerilă ocupaţia, dar nu e permanentă.

              Sau, dacă sunt prea obosită ca s-o iau pe jos 5 sau 6 staţii, mă amuz în autobuz ascultând conversaţiile telefonice ale călătorilor. Sunt câte unii care vorbesc aşa de tare nişte lucruri destul de personale, de ajung oamenii să zâmbească pe sub mustăţii unii către alţii, deşi nu se cunosc. Mai nou, mă bucur de imaginile care sunt afişate pe display-ul pentru harta traseului, imagini cu fragmente din natură pe fond instrumental, menite să te relaxeze şi să te facă să uiţi de faptul că se merge bară la bară. Într-una din serile trecute, cu ochii la ecranul respectiv, am uitat să cobor la staţia la care îmi propusesem…

                 Şi găseşti tot felul de oameni. De exemplu, o bunicuţă care făcuse şcoala în Anglia. Şi le povestea nepoatelor ei lucruri interesante şi hazlii. Sau, când e aglomeraţie şi se găseşte cineva care sare pe scară înainte să se închidă uşile, în ideea “mai avansaţi puţin, că mai e loc”, deşi se stă la modul “plăcintă”. Apoi, încep discuţii care duc la glume şi auto-ironii, spre deliciul călătorilor. Da, recunosc că nu se întâmplă frecvent, dar se întâmplă.

             Controlorii parcă sunt mai amabili. Ultima dată când m-am întâlnit cu ei, mi-au turuit nişte formule drăguţe de genul: “vă rugăm frumos, prezentaţi biletul sau abonamentul dumneavoastră”, “da, mulţumesc”, “să aveţi o zi bună în continuare”. Ultima parte n-o mai auzisem în contextul ăsta. Plus că a schiţat şi un zâmbet. Probabil că era răspuns la al meu.

             Aş putea să spun destule şi despre claxoane, nervi, vorbe mai puţin plăcute aruncate cu ţintă precisă sau aruncate în neant, şi altele din gama asta. Dar ce rost are? Poate fi chiar plăcut cu transportul în comun.

                Îmi place să caut partea pozitivă. Şi să călătoresc cu un bagaj plin de gânduri bune.

Advertisements

Author: Mimi

Despre mine? Impletesc. Cuvinte, fire, raze, ganduri, imagini si nu numai. Prefer natural si curat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s