joc simplu

adun gânduri de bine

Praful de pe vârfuri

2 Comments

         În staţia de autobuz, stăteau aproape spate-n spate, privind în direcţii aproape opuse. Nu erau certaţi. Era un fel de a-şi menţine echilibrul. Când unul dintre ei se mişca, celălalt rămânea pe loc. Apoi, mişcarea se repeta, cu personajele inversate. Păreau… obosiţi. Cu pielea zbârcită şi fără strălucire… Iar pe vârf erau plini de praf.

           I-am văzut şi dimineaţă, tot în staţie, dar în sensul opus. Şi erau bine cremuiţi, aranjaţi, gata pentru o nouă zi. Oare cum au strâns pe ei atâta praf?

         “Păi, am fost mai întâi la serviciu. Apoi, am fost la plătit de facturi, apoi în vizită la un prieten vechi. Am stat puţin, că timpul e scurt. Apoi am mers după cărţi şi am colindat ceva, că n-am găsit din prima. Şi aşa am adunat praf din toate locurile, ca mărturie că am trecut pe-acolo.”

           Când văd pe drum pantofi prăfuiţi, mai ales când e spre seară, nu mă mai gândesc că omul are nevoie de o perie, ci încerc să-mi imaginez ce poveşti poartă firele de praf de pe vârful pantofilor…  Care e istoria locurilor prin care au umblat…

            Asta mă duce cu gândul iar la  dragii oameni. Uneori, praful ascunde  comori. Spor la… descoperit oameni!

Advertisements

Author: Mimi

Despre mine? Impletesc. Cuvinte, fire, raze, ganduri, imagini si nu numai. Prefer natural si curat.

2 thoughts on “Praful de pe vârfuri

  1. Miorita draga… praful stelar asternut pe ganduri , nu se sterge , doar se aduna….
    xx.j

  2. Mulţumesc pentru cuvintele frumoase, J.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s