joc simplu

adun gânduri de bine


Leave a comment

Iubesc lumina

Se aşterne întunericul,

Vine cu temeri,

Libertate în atingeri

Şi contururi obscure.

 

 

Luciditate dureroasă

Când vezi chipul reflectat

În oglinda timpului.

Şi-ţi dă siguranţa ochilor

Care sclipesc din ascunzişuri

Că eşti singur şi liber.

 

 

De aceea iubesc lumina.

Advertisements


Leave a comment

Tăceri

Uneori cuvintele  sunt  prea mult.

Îţi opresc gândurile necuvântătoare,

Gânduri din emoţii şi glasuri cântătoare

A muzicii de demult.

Şi chemi tăcerea de fiece zi

Să cânte pe coarda înaltă.

Cu maci adunaţi laolaltă

Transformă tăcerile în lanuri târzii.


Leave a comment

Mărunt

În aproape fiecare portofel există un spaţiu destinat  monezilor. La mine în portofel, în loc de monezi se strâng gume de mestecat. Ca de obicei, nu au să dea rest decât gume. Şi eu, din reflex, le pun în portofel.

Cum ar fi dacă le-aş da şi eu, ca să ajung la suma cerută, pe lângă bacnote, gume de mestecat?


Leave a comment

Prietena Gărgara

             A găsit-o lângă poarta casei şi a luat-o în mânuţa ei mică. Şi i-a plăcut de ea imediat. Mai văzuse şi altele asemenea, dar aceasta avea ceva special. La masă, o ţinea în mână. La joacă, asemenea. La un moment dat n-o mai găsea. Reuşise să scape şi se aşezase exact pe spatele micuţei ostatice. A recuperat-o, s-a jucat iar cu ea şi a scăpat-o pe jos.

           – Vezi că dacă o mai scapi de multe ori, o să-şi spargă capul. Hai, dă-i drumul, să meargă la ea acasă. Poate că plânge şi mămica ei după ea…

         -Nu plânge, că ea e mămica. Ea e prietena mea Gărgara.

         -Nu e Gărgăriţă?

         -Nu, e mămica. E Gărgara. Auzi, mami, vrei să ai tu grijă de ea, cât mă joc eu?

          Şi mama a pus gărgăriţa în poală, apoi a îndoit marginea tricoului peste.

           -Să o ţii bine, da? Vezi că fuge… Dă-mi un borcan. Şi cu capac.

          -Nu, că se sufocă.

           Dar nu s-a lăsat şi a căutat până a găsit un borcan, fie el şi fără capac. Ca să n-o piardă, a pus capacul cu gura în jos. Deocamdată, prietena  Gărgara doarme în clopotul ei de sticlă. Să vedem ce se mai întâmplă mâine.

                              ***

Paradigmele copilăriei pierd din profunzime pe măsură ce copilul creşte? Sau se şlefuiesc în urma informaţiilor acumulate şi a experienţelor trăite? Sau nu.

Uneori mi-e dor de timpul în care eram mică…