joc simplu

adun gânduri de bine

Prietena Gărgara

Leave a comment

             A găsit-o lângă poarta casei şi a luat-o în mânuţa ei mică. Şi i-a plăcut de ea imediat. Mai văzuse şi altele asemenea, dar aceasta avea ceva special. La masă, o ţinea în mână. La joacă, asemenea. La un moment dat n-o mai găsea. Reuşise să scape şi se aşezase exact pe spatele micuţei ostatice. A recuperat-o, s-a jucat iar cu ea şi a scăpat-o pe jos.

           – Vezi că dacă o mai scapi de multe ori, o să-şi spargă capul. Hai, dă-i drumul, să meargă la ea acasă. Poate că plânge şi mămica ei după ea…

         -Nu plânge, că ea e mămica. Ea e prietena mea Gărgara.

         -Nu e Gărgăriţă?

         -Nu, e mămica. E Gărgara. Auzi, mami, vrei să ai tu grijă de ea, cât mă joc eu?

          Şi mama a pus gărgăriţa în poală, apoi a îndoit marginea tricoului peste.

           -Să o ţii bine, da? Vezi că fuge… Dă-mi un borcan. Şi cu capac.

          -Nu, că se sufocă.

           Dar nu s-a lăsat şi a căutat până a găsit un borcan, fie el şi fără capac. Ca să n-o piardă, a pus capacul cu gura în jos. Deocamdată, prietena  Gărgara doarme în clopotul ei de sticlă. Să vedem ce se mai întâmplă mâine.

                              ***

Paradigmele copilăriei pierd din profunzime pe măsură ce copilul creşte? Sau se şlefuiesc în urma informaţiilor acumulate şi a experienţelor trăite? Sau nu.

Uneori mi-e dor de timpul în care eram mică…

Advertisements

Author: Mimi

Despre mine? Impletesc. Cuvinte, fire, raze, ganduri, imagini si nu numai. Prefer natural si curat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s