joc simplu

adun gânduri de bine


1 Comment

Cea mai sinceră declaraţie pe 14 februarie

        Sunt unii care vin cu tot felul de declaraţii care să te dea pe spate, pe faţă, pe lateral, să-ţi înmoaie genunchii, să te topească. Dar vin doar pe 14 februarie şi în alte câteva zile din an, de parcă iubirea e sărbătoare legală.

      Şi ieri mi-a fost dat să aud, ce-i drept nu din gura unui băiat către o fată sau invers, ci din gura gâzei noastre mici următoarele declaraţii:

-Mami, eşti iubirea mea! Te iubesc atât de mult…

Plus îmbrăţişări, dezmierdări şi alte gesturi tandre, de ţi se umplea inima chiar şi ca spectator. Mai stă puţin şi-şi aduce aminte că vrea să mai zică ceva.

– Să vă mai zic o mare bucurie!

Şi acuma vine cea mai sinceră declaraţie pe care a spus-o în ultimii 3 ani şi jumătate:

-Pe mine mă iubesc cel mai mult!…

Apoi se îmbrăţişează singurică până când mânuţele i se împreunează la spate. Asta da sinceritate.


Leave a comment

Vânt

Vânt care urlă şi ridică nămeţii,

Vânt care ţipă în geana dimineţii,

Vânt care spulberă  un vis îngheţat,

Urlă şi ţipă în noapte-aruncat.

Aruncat iar în lumină cu vânt

Adună zăpada în dune cu cânt.

Vânt care suflă în formele reci

Şi desface fereastra prin care să treci.

Să treci mai departe în suflet de forme

Cu vânt ce sculptează doar feţe diforme,

Împietrind aşteptări şi păreri

Transformând un ecou în tăceri.

Tăceri care cheamă să vină mai grabnic

Un vânt mai senin, fără zâmbet amarnic,

Un vânt care mângâie mâinile strânse,

Adierea cuminte-n cuvinte compuse.

Compus din fragmente de stele

Şi bulgări din fulgi- mai aproape de ele,

Să intre doar vânt cu-adieri de speranţă,

Un vânt care-ţi intră în ochi şi-ţi dă viaţă.