joc simplu

adun gânduri de bine


1 Comment

Plici pe frică!

-Dă-mi o oală mică de la tine. Şi ceva… vechi.

-Ce faci cu ele?

Era deja inarmată cu papucii ei albaştri. Unul într-o mână, altul în cealaltă mână. Aşa, ca o pereche de mânuşi.

-E un păianjen mic şi vreau să scap de el.

Probabil că vroia să fie artileria completă. Oricum, la o cerere aşa serioasă şi precisă, zâmbeşti doar pe sub mustăţi şi încerci să răspunzi solicitării. După câteva momente de confruntare cu duşmanul, se întoarce la mami şi-i mărturiseşte cu o voce mai puţin victorioasă:

-Mami, am o frică.

-De ce, mami?

-Nu ştiu, am aşa o frică.

-Păi ia pliciul şi pocneşte-o, să fugă de la tine.

-Cum? Aşa, ca pe muşte?

-Da, aşa, plici pe frică!

-Şi pleacă?

-Da, sigur!

S-a rezolvat altfel. A fugit păianjenul.

La 4 ani e normal să ai unele temeri de care scapi odată cu înaintarea în vârstă. Sau nu. Şi aici intervin părerile subiective. Ceea ce constituie pentru altcineva obiectul unei fobii, poate pentru mine este un lucru obişnuit. Şi n-am dreptul să-i spun că i-e frică degeaba. Sau am? Unele fobii sunt nejustificate. Sau poate sunt sechele rămase din copilărie sau în urma unor întâmplări nefericite. Unele temeri nu se vindecă la terapie. Altele sunt în subconştient şi atunci când te întrebi “mie de ce mi-e frică?”, nu găseşti nimic de care să te temi. Dar există. Şi poate nu le ştii denumirea, pentru că nu e în lista temerilor frecvente. Sau poate că nu-ţi dai seama că există. Sau… cam multe variante. Majoritatea la nivel de ipoteză.

Lecţia din dimineaţa asta – plici pe frică! Încearcă.


Leave a comment

Mulţumesc frumos!

           Mulţumesc pentru tot ce e frumos. Şi în ultima vreme parcă plouă cu atâta frumos şi bun.

            Uneori vin gânduri realiste care-ţi spun că n-are cum să fie totul aşa de bine. Şi că te vei trezi curând la realitatea care nu-i tocmai color. Ce, nu vezi ce-i în jur?

          Dar nu mai bine te bucuri de prezent, în loc să te temi pentru ce ar putea să apară?

          Şi caută, omule, să te bucuri la maxim de fiecare mărunţiş şi fiecare gest mare care poartă cu el povestea. Frumos început de poveste. Mai frumos decât ştii tu să ţeşi când aştepţi clipe de viitor luminos. Mai frumos decât te rogi să primeşti. Şi mai curat decât ai învăţat din cărţi sau din experienţa altora  să-ţi urci standardele.

          Aşa, cât să trăieşti minunea reciprocităţii. Şi să te bucuri pentru că e Cineva care le ţine pe toate în mâna Sa.

          Mulţumesc frumos!