joc simplu

adun gânduri de bine


Leave a comment

Trăieşte!

 Toată ziua stai la muncă. Unde  crezi că ajungi cu 14 ore pe zi? 

De ce  nu ieşi cu noi? Numai la cursuri şi la bibiliotecă…

Tu când te apuci de muncă? Doar la distracţie şi la lenevie?

Of, stai numai în casă. Mai ieşi să vezi lumea reală…

Tu când mai treci pe acasă? Parcă ai fi hoinar, pe drumuri…

                       ¤¤¤

Se cere… un echilibru. Să trăieşti. O viaţă cât mai completă, cu tot ce cuprinde ea, împărţită şi înmulţită cu bucurie şi chef. Chiar când n-ai.

Mereu e problema timpului… Prea puţin. Sau prea mult. Parcă niciodată cât trebuie. Mi-a plăcut o idee care spunea că pentru un copil de 4 ani, 1 an reprezintă un sfert din viaţa lui. Şi de-asta, pe măsură ce creştem, ni se pare că timpul zboară mai repede faţă de etapele anterioare.

Dar timpul ni-l facem. E la fel, pentru fiecare. E complet diferit, la fel de diferit ca noi. Fă-ţi timpul vieţii tale frumos.

Mai greşesc. Mai schimb priorităţile. Mai întârzii sau mă trezesc că ar fi fost mai bine altfel. Dar merg mai departe. Şi vreau să trăiesc… echilibrat. Ordonat cu puţină dezordine pozitivă în acelaşi timp. Pentru că altfel n-ar fi frumoase surprizele şi ineditul spontan.

Trăieşte!  Şi vezi ce se întâmplă…


1 Comment

Contează.

Să primeşti un răspuns calm atunci când ştii că ai dat cu bâta-n baltă şi te aştepţi să fii boscorodit. E cea mai eficientă mustrare. Poartă cu ea şi asigurarea iertării, atunci când calmul şi blândeţea sunt autentice, nu calmul atent controlat de deasupra unui vulcan de nervi. Mulţumesc.

Să fii salutat şi să ţi se întindă o mână caldă de “bun-venit”, într-un cadru în care eşti “străinul”. Te face să te simţi mai… acasă. Mulţumesc.

Să fii apreciat pentru lucrurile mici pe care le faci fără intenţia de a primi laude pentru ele. Ci le faci aşa, de drag. Sau că-ţi place, pur şi simplu. Mulţumesc.

Să fii ascultat cu răbdare, mai ales în momentele în care nici tu nu ai ordine în creier şi-ţi ies pe gură numai fraze alambicate. Şi să nu fii dojenit dacă la final spui “nici eu nu înţeleg exact, reiau după ce mi le lămuresc mie”. Mulţumesc.

Să fii atent la detalii şi să observi atâtea lucruri frumoase. Dar să nu uiţi şi lecţia imaginii de ansamblu: măreşte-ţi câmpul vizual. Mulţumesc.

Să te porţi cu ceilalţi cum ai vrea să se poarte ei cu tine.

Să fii om.