joc simplu

adun gânduri de bine


1 Comment

Îmi plac muzeele

        Îmi place Bucureştiul, printre altele,  pentru că are multe muzee. Şi îmi plac muzeele.

        Îmi plac pentru că au de spus poveşti plimbate. Nu ai cum să le afli, dacă nu te plimbi din sală în sală. Sau dacă ele nu au fost plimbate până la tine, din diverse surse şi locaţii.

       Îmi place atmosfera pe care o crează. Te face să te simţi mic sau să te simţi mare. Să taci şi să înţelegi cu ochii sau să deschizi gura şi să aflii şi mai multe. Poţi să te plimbi cu mâinile la spate, fără să atingi, sau poţi să atingi cu ochii, inspectând tot ce se poate vedea.

      Îmi place cum protejează şi pune în evidenţă lucrurile mărunte şi frumoase pe lângă care am putea trece nepăsători, dacă nu ar fi evidenţiate şi dacă nu le-am cunoaşte valoarea. Îmi place cum fiecare lucru îşi are locul lui. Cu etichetă. Uneori şi informaţii.

    Îmi plac muzeele pentru că poţi pleca mai bogat decât ai intrat. Poţi să treci grăbit şi să nu fi reţinut decât câteva imagini. Poţi să-ţi iei notiţe. Poţi… Depinde ce vrei.

   Îmi plac  pentru că au reduceri pentru studenţi. Uneori chiar intrare gratuită.

      Îmi place faptul că unele muzee dezvoltă programe destinate copiilor sau adulţilor, astfel încât să se poată apropia altfel de muzeu. Practic.

   Îmi plac lecţiile de suflet cu care poţi pleca de acolo.

    Îmi plac  pentru că iarna au căldură. Şi-s bune de petrecut timpul cu oamenii dragi, sau cu copiii, dacă e prea frig de mers în parc. Şi-i poţi cunoaşte mai bine. Vezi ce le place, ce nu le place, cum îmbină lucrurile…

   Îmi plac muzeele pentru că ştiu să-ţi lase o amprentă. Şi să te cheme înapoi.