joc simplu

adun gânduri de bine


Leave a comment

Omul de zăpadă

Am găsit pe blogul ”Despre sufletul meu” o provocare, aici .

2012-01-21 11.35.54

Fotografia este de iarna trecută. Și omul de zăpadă nu este încă terminat. Dar îmi place pentru că e făcut cu bucurie. Cu zăpada din curtea noastră. Cu timp petrecut împreună, în familie. Cu zâmbete și cu ceai cald. Cu zăpadă de la prima ninsoare din iarnă. Negeruită, neînghețată.

Când eram mică, rămâneam uimită în diminețile în care descopeream că a nins peste noapte. Aveam bolta de viță de vie care acoperea curtea, iar această boltă era îmbrăcată în alb. Învățasem niște versuri  dintr-o carte cu pisici, versuri care-mi sunt dragi și acum:

”Aseară, chiar de cu seară,

Pisicel privește-afară.

Și când vede că-i alb totul,

Începe să-și lingă botul.

 

Miau,  miau, vai, ce ospăț!

Miau, miau, ce de bunătăți.

În ogradă, dacă poți,

Este lapte să înoți.

 

Iar pe pomi este smântână

Să mănânci o săptămână.

Și ce brânză e pe casă:

Brânză bună, dulce, grasă…”

 

Dar într-o iarnă n-am putut ieși la ”ospăț” imediat ce a nins. Nu mai țin minte de ce, parcă eram bolnavă. În schimb, țin minte că ai mei mi-au adus zăpadă în niște castroane. Și am ”gătit” la bucătărie un mini – om de zăpadă. N-a avut viață lungă, din cauza temperaturii, dar am rămas cu o amintire frumoasă. Om de zăpadă adaptat. 🙂

 

 

 

Advertisements


2 Comments

Școlărița

Știu că tu nu citești. Nu acum. Poate când vei fi mai mare. (Și când vei merge cu tableta la școală în loc de cărți și caiete.) 

Când erai mică și scriam mai des (despre tine) pe blog, ți-ai luat într-o zi rucsacul și ai plecat pe stradă de una singură, spre școală. Deși nu aveai  vârsta potrivită  nici măcar pentru grădiniță. Acum te apropii de șase ani jumate și mai ai șase zile până te duci de-a binelea.

O să fie altfel.

Sper să-ți placă la școală. Chiar dacă nu mai ai covorul plin de jucării, ca la grădi. Sau pătuțurile pentru somnul de prânz. Sau joacă, joacă și iar joacă. Dar e bine că viața e împărțită pe etape. Ar fi plictisitor să rămâi în același loc un timp prea îndelungat. Și n-ai mai crește echilibrat.

Să înveți. Mai ales de la oameni. De la profesori și de la colegii tăi. E posibil să nu te poți împrieteni cu toți. Dar de la fiecare vei avea ceva de învățat. Fiecare e bun la ceva, în felul lui. Aveam un coleg care scria mereu catalogul, la început de an. Nu mai știu la ce materii era bun, dar știu că scria foarte frumos. Aveam un alt coleg care era bun la grafitti. Și îi apreciam curajul de a da culoare zidurilor gri ale clădirilor părăsite. Am avut o colegă pricepută la machiaj. Una care făcea statistici în clasă. Altă colegă de la care am învățat să adun tot felul de obiecte și să-mi decorez camera, punând în valoare chiar și vechiturile pe care alții le aruncau. Un coleg priceput la benzi desenate. Altul priceput la motociclete. De la el am auzit de Vespa. O colegă cu multă răbdare la întins emulsia cu tempera, pe suprafețele plate în compozițiile decorative. Alta care punea întrebări deștepte. Un coleg bun la baschet. Na, era și cel mai înalt. Un coleg bun la sculptură. Altul tare în design. Una care-și făcea cusături pe haine. Una perseverentă. Una foarte bună la gimnastică. Alta care știa toate capitalele de la geografie. Și mai zicea la atelier că face opere de artă. Unii zâmbeam, dar încrederea ei era molipsitoare. Unul care făcea trăsnăi reușite. Nu singur, bineînțeles.  Odată au închis un cățeluș în dulap, la ora de geogra. Altă dată, la română, au dat cu o substanță urât mirositoare. A trebuit să ne dea de gol portarul, ca să nu se complice treburile (profa era îngrijorată că e o scurgere de sulf, ceva…) Sau la pictură  au ascuns un coleg sub catedra lipită de perete, pe care era pusă natura statică. L-au lăsat acolo, iar profa nu știa de unde vin ciocăniturile… Cu eclerul a fost altă poveste. Asemănătoare cu cea care spune despre amprentele mingei de baschet de pe pereții clasei. Doar că eclerul a avut ingrediente așa de naturale, încât a rămas lipit de  grinda tavanului mult și bine… 

Să înveți și să păstrezi amintirile frumoase. Succes, școlărițo!


4 Comments

Cel mai frumos mărțișor

Cine pleacă la munte joia, în loc de week-end? Cine pleacă după ce tocmai a nins, și nu știe cât de mare va fi zăpada pe traseu? Cine pleacă atunci când mai e și ceață?  Cine…? Se găsește.

În tren mai erau și câțiva pensionari. 🙂

Dincolo de alte detalii personale pentru care consider acest 1 martie cel mai frumos mărțișor, mi-ar plăcea să vă bucurați și voi puțin. Natura e încântătoare când ai ochi să o vezi. Și mai ales pentru că Cel care a creat-o le-a îmbinat și le-a aranjat perfect.

This slideshow requires JavaScript.

Ziceam în postul anterior câte ceva despre așteptări. E frumos când primești un dar peste așteptări. Mulțumesc.

Pentru cine e interesat de detalii –  Vârful cu Dor, o vulpe înfometată și câțiva mugurari cu cioc foarte puternic. Bine ai venit, primăvară!


2 Comments

Te apreciez (4)

Te apreciez pentru că încerci să le împaci pe toate, cât mai bine posibil și să menții un echilibru între priorități și mai puțin priorități.

Te apreciez pentru spiritul tău creativ și pentru toate ideile care se nasc la tine în creier.

Te apreciez pentru cât ești de practic și de logic.

Te apreciez pentru cum îți aleargă degetele pe tastatură. Și pentru seriozitatea cu care lucrezi la o vârstă când alții fluieră a pierde-vară printre băncile școlii.

Te apreciez pentru că ești atent când șofezi și nu îți întorci privirea la ce încerc să îți arăt, atunci când uit că șoferul trebuie să fie atent la trafic. Și că la semafor te întorci puțin și-mi zâmbești, până se face verde.

Te apreciez pentru rezistența și consecvența de care ai dat dovadă până la finalul proiectului în care te-ai implicat, deși ai fi putut renunța oricând.

Te apreciez pentru că nu-ți pierzi vremea aiurea pe net.

Te apreciez pentru că ai un fel constant de a iubi, de când eram mică. Altfel nuanțat, dar e constant.

Te apreciez pentru replicile deștepte cu care mă închizi. Și că râdem, ca să fie egal.

Te apreciez pentru spiritul prevăzător care se observă printre rafturile pline din cămară sau din beci.

Te apreciez pentru cum te implici să salvezi o viață de om, o cauză nobilă. Sper ca eforturile să vă fie răsplătite prin prelungirea vieții celui pentru care lupți.

Te apreciez pentru că îți faci timp să raspunzi la mail-uri și sms-uri, deși asta presupune un efort când ești deja obosit sau solicitat în alte părți.

Te apreciez pentru modestia ta autentică.

Te apreciez, omule drag.


2 Comments

Te apreciez (3)

      Pentru că deşi mă ascundeam sub masă când auzeam că vii la noi în vizită (la vârsta când intram rapid sub masă), tu n-ai pus la inimă atitudinea mea de copil mic şi ai continuat să te împrieteneşti cu mine. 

Când am mai crescut, îmi păreai cel mai puternic.

Când am mai crescut puţin, am învăţat că poţi fi puternic în mai multe feluri. Tu într-un fel, ea într-un fel, cele mici în alt fel.

 Te apreciez pentru inima mare şi generoasă învelită de multe ori într-o carapace dură. Mult timp n-am înţeles cum poţi să tot dai. Cu inimă şi mână largă.

Îmi mai place la tine felul în care te raportezi la frumos. Şi că nu înghiţi nicio “mizerie”. Şi ne-ai încurajat când am început să desenăm, cântăm…

Apoi eşti un şofer bun. Mai stau cu inima strânsă la curbe, dacă-s luate în viteză, dar te descurci de minune.

Şi întotdeauna ne-ai făcut la teste de cultură generală.

Şi ai un mod original de a-ţi exprima afecţiunea.

Te apreciez pentru spiritul aventuros. Şi mă bucur că te-ai aşezat la casa ta. Îmi place de voi.

Iar la urmă, drept concluzie, te apreciez pentru felul în care ţii la ai tăi.

P.S. Dacă se mai regăseşte cineva în rândurile de mai sus, mă bucur. Dacă nu, staţi linştiţi. E doar pentru cineva.

Va urma.


Leave a comment

Te apreciez. (2)

Pentru că ai îmbătrânit frumos. Şi ştii de glumă, ştii să dai sfaturi fără să pari superior, citindu-se dragostea printre riduri şi aluniţe.

Pentru că te lupţi pentru căsnicia ta. Şi nu-i uşor.

Pentru că lucrezi aşa frumos cu copiii. Pentru că iţi place să fii consecvent şi conştiincios, de dragul lor. Pentru că îi vizitezi acasă şi te apropii de ei. Pentru că le eşti exemplu.

Pentru că eşti un pescar tare bun. Şi m-ai învăţat şi pe mine  să scot râme, să le pun în cârligele monturii, să arunc şi să învârt repede mulineta când simt că a muşcat.Pentru răbdarea ta cu ucenicii.

Pentru că faci nişte salate foarte bune. Acuma, iarna, se simte de parcă ar fi primăvară.

Pentru că ai păstrat al treilea copilaş, deşi ai greutăţi. Mi-a plăcut cu câtă dragoste îl înconjori.

Pentru că nu te superi că m-am luat cu ale mele şi nu te-am mai sunat demult.

Pentru că ai avut curaj şi nu te-ai mulţumit să zici că nu prea ai ce face după absolvire. Şi ai găsit un job bun, zic eu. Plus proiectele în care mai eşti implicat.

Pentru câte calcule faci ca să atingi maximum de calitate în construcţia casei. Deşi ai absolvit altceva, nu construcţii.

Pentru că îţi ajuţi părinţii să creşteţi fraţii mai mici.

Pentru că te ocupi să cumperi cele mai potrivite, frumoase şi încadrate în buget cadouri pentru aniversările  prietenilor din grupul nostru.

Pentru că eşti atent la detalii cărora alţii le spun nimicuri.

Pentru că te aventurezi să faci tabere cu copiii.

Pentru că eşti o şoferiţă bună.

Pentru că nu chiuleşti la repetiţii. Apreciez consecvenţa şi dorinţa de a-ţi lucra vocea.

Pentru că eşti pasionat de domeniul tău. Şi de aşa multe domenii conexe.

Pentru că nu te superi când glumim pe seama ta.

Pentru că vii cu idei noi.

Pentru că ai curaj să-ţi spui punctul de vedere în momente în care şi noi simţim la fel, dar tăcem.

Pentru că joci aşa de bine fotbal, volei, pin-pong.

Pentru că ştii să pierzi când te-am bătut la ţintar şi la celelalte. Ştii tu. Eu mă oftic.

Pentru că pui bazele unor proiecte ambiţioase, fără să-ţi fie frică de muncă sau de sacrificiu.

Pentru că alegi nişte flori aşa frumoase…

Pentru că ai un râs molipsitor. Uneori avem impresia că ne sparge urechile, dar e colorat şi molipsitor.

Va urma.

P.S. Oricine se regăseşte în una sau mai multe idei, nu e pură întâmplare. M-am gândit la voi când am scris.