joc simplu

adun gânduri de bine


Leave a comment

200 în buchet

buchet mireasa Mi.

Azi se împlinesc fix 200 de zile.

Zile în care am învățat lecții noi.

Zile cu bune și cu rele, cu multe zâmbete și uneori cu oftat, dar adunate într-un buchet     frumos colorat.

Zile în care am învățat că dragostea e atunci când te oferi să speli tu vasele, pentru că ești obosit, dar nu foarte obosit. Sau dragostea e atunci când te trezești de-a binelea și-ți dai seama că mirosea frumos pentru că cineva, înainte să plece la serviciu, ți-a pus pe perna de alături o crenguță de liliac. Dragostea e atunci când ajungi acasă și poți să fii tu, fără să-ți fie teamă că o să primești o etichetă. Sau atunci când sfârșești ziua cu rugăciunea la care sunt patru mâini impreunate, în loc de două.

Mulțumesc pentru primele 200 de zile din buchet.

Advertisements


Leave a comment

Campania, priorităţi şi bucurii

Mai întâi, câteva cuvinte despre campanie. Nu, nu e electorală. E una socială.

Obiectiv: salutul doamnelor în vârstă de pe strada X din localitatea (mai degrabă satul) Z.

Cadru: una bucată studenta, crescută la oraş 🙂 , nu stă la cămin, ci la sora ei. Şi după doi ani, primeşte următoarea indicaţie: Mi-a spus vecinul S. să-ţi transmit că toate vecinele sunt supărate pentru că tu nu le dai bună ziua. Aşa că trebuie să le saluţi, că aici eşti la ţară.”

Dacă e ordin, cu plăcere. Dar eu nu salut decât persoanele pe care le cunosc. Şi de unde ştiu că doamnele pe care le găsesc pe stradă sunt vecine cu noi? Şi până unde merg cu campania  asta  de redresare a reputaţiei?  🙂 Până la şoseaua principală? Până la colţul străzii? Dar eu nu le consider vecinele mele. Aici stau temporar. Şi nu mă simt ca la ţară, la bunica.

Dar, pentru că adorm greu când ştiu că cineva e supărat pe mine, hai c-o fac şi pe-asta. Îmi iau inima-n dinţi şi pornesc cu “bună dimineaţa  ziua”. De săptămâna trecută până azi avem următoarea statistică:

1- nu mi-a răspuns pentru că nu era atentă sau brusc a devenit ocupată

1- mi-a răspuns foarte mirată

2- mi-au zâmbit

1- a adăugat la “Bună ziua” şi “mamă”.

Sper să le treacă supărarea. Şi nu e chiar aşa ciudat să saluţi necunoscuţii, mai ales când ei te cunosc destul de bine…  🙂

                               ~~~

Despre priorităţi – asta e pentru mine, nu pentru voi, că voi ştiţi prea bine – nu le mai pune pe toate pe locul 1… că o sa cadă şi ele şi tu. Alege cu ochii larg deschişi, ca să ai timp să dormi cu ei închişi. Mai greu la practică…

                              ~~~

Ce frumos e să găseşti frânturi de bucurii în zile îngheţate şi de frig şi de dezamăgiri.

10 minute de pauză pe drumul spre casă  în parcul Unirii – patinaj artistic cu 4 fete de 9 ani şi una de 15. Şi n-am ştiut de el. (joia trecută). Bine că am ajuns spre finalul reprezentaţiei, că altfel cred că aş fi încremenit acolo.

 Sau primii fulgi de zăpadă. Firavi, dar erau fulgi.

Sau când termini un proiect pentru care ţi-era teamă că nu va ieşi. Şi descoperi că ai încheiat proiectul, dar ai descheiat o prietenie cu oameni deosebiţi.

 Sau să nu-ţi vină să mai pleci din amfiteatru, pentru că atât tu, cât şi colegii care încă mai sunteţi acolo (deşi cursul e încheiat de mult), aveţi multe întrebări de pus profei care ştie să răspundă. Sau să te facă pe tine să-ţi răspunzi.

Sau să vezi oamenii atât de inteligenţi lângă tine.

Sau să transformi dintr-un plover stropit cu vopsea – un plover pentru revelion, cu motive florale…

Sau un apus minunat de soare.

Sau… continuaţi şi voi lista.