joc simplu

adun gânduri de bine


Leave a comment

Cum să cucerești o fată (ep. 4)

Image

Ziceam că urmează și a doua întâlnire. Și a treia, și a patra…. La un moment dat va trebui să stabiliți dacă sunteți prieteni și continuați ce ați început, sau, ca să nu vă pierdeți timpul și sentimente investite aiurea, vă mulțumiți pentru ce-a fost frumos la întâlnirile astea și își vede fiecare de treaba lui.

Dar să mergem acum pe varianta în care totul e așa cum ne-am dorit.

Tu o cam placi pe ea, ea te cam place pe tine… dar dacă o întreabă careva ”ce e între tine și X” n-ar putea spune ceva concret. Nu-i așa? Dacă ieși la pizza, nu înseamnă că sunteți prieteni (nu mă refer aici la amiciție). Dacă i-ai dat o floare, o pui pe gânduri, dar nici asta nu face lumină. Însă cuvintele, da. Cuvintele fac lumină.

Și aici e partea în care creativitatea, amestecul de spontaneitate cu planul făcut de acasă plus emoțiile care apar oricât ai fi de tare – toate astea te fac să crești în ochii ei. Mai ales dacă va avea ce povesti la nepoți. 🙂 Poți s-o inviți în parc, îi mai aduci o floare, îi îndeplinești o dorință spusă în treacăt cu un tricou turcoaz (pentru care ai alergat o grămadă, ai și întârziat, ți-ai luat și pedeapsă de la ea, dar trebuie să suporți cu stoicism, ca să nu te dai de gol…), dar să nu te miri sau să nu te superi dacă nu-ți iese exact cum ai plănuit. Adică, exact când pregătești momentul ăla din parc cu floarea, darul și te pregătești s-o întrebi… apare o prietenă comună foarte vorbăreață cu care nu v-ați mai văzut de mult. Am zis că era foarte vorbăreață? Așa. Și stă la povești, și se cam întunecă, și nu mai termină poveștile… Și când în sfârșit pleacă și rămâneți doar voi doi, e momentul s-o conduci acasă, că ea face destul pe drum. Of. Dar planul se poate adapta. Propune-i să mergeți pe jos câteva stații, așa mai tragi de timp. Și… când discuția ajunge într-un punct ”pregătit”, zi-i că vrei să-i zici ceva mai important (E posibil să se prindă din prima și de bucurie să vrea să-ți zică ”da” înainte s-o întrebi, așa că nu te lungi prea mult cu introducerea și cuprinsul). Deși sunt fete și băieți care consideră că e demodat, eu zic că merită s-o întrebi cu curaj dacă vrea să fie prietena ta (asta e o mică repetiție pentru momentul de peste ani când o vei întreba, dacă totul merge bine, dacă vrea să fie soața ta… Dar mai sunt câteva episoade până acolo).

Da, nu-i ușor să faci asta. Riști să-ți trântească vreo două și să fii dezamăgit. Sau să fie o fată nesigură pe ea și să amâne. Sau… dacă e așa cum a fost și până la episodul ăsta, îți zice: ”Da. Am zis DA”, înainte să termini de pus întrebarea (ți-am zis doar că s-a prins de când ai început…).

Va urma!

P.S. Aici e doar un exemplu. Dar creativitatea omului și adaptarea la situație sunt foarte indicate.

Advertisements


Leave a comment

Cum mirosi o floare?

          “Uite folicica! Stai s-o milos.”

          “N-o rupe, las-o acolo!”

           Si s-a lasat pe vine, a incercat asa, dar nu ajungea. S-a asezat in genunchi, cu pantalonii pe pamantul moale, a pus o manuta pe pamant, de-o parte a florii si pe cea de-a doua de cealalta parte. S-a aplecat pana cand nasucul a atins petalele suave. A inspirat adanc si a zis: “Aaaaaaaaa”

            O panseluta si nepotica mea de doi ani.

            Gestul ei m-a uimit. Dar eu? Dar tu? Cum mirosi florile? Cum te porti cu lucrurile gingase din jur? Cu oamenii fragili, cu suflete pretioase? Uneori trebuie sa te-apleci si sa ingenunchezi.


1 Comment

Drag de floare

         A primit-o cu ceva timp in urma, de la sefi. Reprezinta sigla si materia prima pentru compania la care lucreaza. A pus-o in ghiveci, a ingrijit-o cu drag si a facut pui. Nimic deosebit pana aici. Ce? Noi n-avem flori? Stai sa vezi.

         Pentru ca nu mai venisem de ceva timp pe-acasa, am zis ca ma ocup eu de ele. De flori. Sa le ud, sa le sap pamantul, sa le curat, sa le dau cu spray de luciu la cele mai frumoase… Daca s-a adunat prea mult praf pe frunze, le duc in cada si pun dusul pe ele. Imi place sa le cant. Si lor le place. Si cum faceam treburi de-astea pe la flori, ceva imi sare in ochi. Si m-am dus s-o intreb: stii ca-ti infloreste Floarea?

         O pusese la geamul din fata biroului, alaturi de vre-o 15 ghivece mai mici, cu pui. Ca sa le aiba mereu in fata ochilor si sa se bucure de ele. In ultimul timp a fost ocupata si…

         “Infloreste?? Infloreste!!! Vino sa vezi, infloreste! Uite ce boboci mari… Mai are putin! Alo, draga, imi infloreste floarea! Da, fac si poze si-ti aduc… Alo, infloreste!…”

         Si a mai dat cateva telefoane, sa stie lumea. In mod normal, la clima noastra, nu poate inflori. Dar a ingrijit-o si s-a bucurat cand a inceput sa creasca, cand i-au aparut alte frunze, cand a observat ca si-a triplat inaltimea, cand a luat puii si i-a mutat pe “fiecare la casa lui”… Iar acum, minune: infloreste!

         I-a fost drag de floarea ei. Si mie mi-a fost drag de reactia ei. Mi-e draga ea. Pentru ca-i mama.