joc simplu

adun gânduri de bine


2 Comments

Buzunare interioare

De multe ori ai senzaţia că “se întâmplă altora”, ţie mai puţin. Dar se mai întâmplă.

Aseară, în microbuz, înghesuială mare. Mă urcasem de la capătul traseului, aveam loc şi mă uitam pe geam, cu gândurile la treburile care mă aşteptau.

Pe culoar – lume multă (care înghesuie şi oamenii de pe scaune), astfel încât să nu rămână nimeni pe drum, iar încasările să umple buzunarele. Mie-mi plac oamenii, chiar dacă nu e confortabil când suntem mulţi. Şi mă gândeam că e mai bine aşa, aglomerat, că de-abia ne încălzim mai repede.

După câteva staţii, coboară doamna care stătuse în dreptul meu. Apoi un domn, care a stat  lângă dânsa, face un pas mai aproape de mine şi-mi spune: “Vezi că ţi-a luat ceva din buzunar.” Am crezut că face mişto de mine. Îi zâmbesc puţin crispat şi-i zic: “Serios?” Da, omul e serios. Controlez şi… da, e buzunarul mai gol. Ridic capul şi-i zic tot zâmbind, dar parcă nu mai e zâmbetul meu: “Da, a luat telefonul”.

Şi am mai învăţat nişte lecţii. Într-o ordine aleatoare.

1. De ce mi-a zis de-abia după ce a coborât? De ce nu mi-a zis de faţă cu ea? De teamă? Din comoditate? Sau poate că a ajuns la concluzia asta după ce a coborât doamna. Unde eşti tu, Ţepeş… ?

2. Sunt oameni lângă tine frumos îmbrăcaţi, poate cu un accent mai puţin românesc, dar care sunt hoţi. A fost lângă mine şi n-am ştiut. Nu mi-a trecut nici măcar umbra gândului prin cap. Infractorii nu-s neapărat cu cagulă sau cu un fizic dezagreabil.

3. Nu se ţine nici un obiect important în buzunarele exterioare. Fie ele cu clapă şi cu capsă, ca ale mele. Atâta s-a înghesuit, ca să facă loc şi altor persoane, că nu am simţit când mi-a  vizitat buzunarul.

4. Ascultă sfaturile celor mai mari înainte de a simţi consecinţele neascultării pe pielea ta. Am primit sfatul cu buzunarele de la sora mea de cel puţin 2 ori. Dar n-am fost consecvntă în aplicarea lui, pentru că e mai comod să le ai pe toate în buzunare şi să te foloseşti de ele fără a cotrobăi prin geantă, poşetă, rucsac, etc.

5. Nu m-am ofticat pentru obiectul în sine, ci pentru că îl primisem cadou de 3 săptămâni. Şi m-am ofticat pentru că m-a prostit. Cu tehnică simplă. Hoţii sunt deştepţi la “job”-ul lor.

6. Unele lucruri se mai pot recupera. Numărul de telefon, de exemplu. Şi sunt tare mulţumită.

7. O să îmi cos buzunare interioare. Iar la vară, când n-o să mai pot purta anumite obiecte în buzunare interioare, o să le pun în poşetă. Poate că o să-mi taie poşeta sau o să fugă cu tot cu ea. S-a mai întâmplat. Apoi o să fiu motivată să strâng bani la puşculiţă până-mi iau maşină. Şi probabil că într-o parcare subterană, o să-mi lase o hârtie pe parbriz. Când vreau să dau marşalier ca să ies din parcare, descopăr că hârtia mă împiedică să văd prin lunetă, aşa că mă dau jos să dau hârtia la o parte. Bineînţeles, maşina e pornită, cheile în contact, poşeta cu obiecte pe scaunul din dreapta. Şi de nici unde apare un individ care se mişcă mai repede decât mine şi fuge cu tot cu maşină. Acolo are şi poşeta. În poşetă sunt cheile casei, buletinul cu adresa… Nici să sun la 112 nu pot, că telefonul îl am tot acolo. 🙂

Nu exagerez, sunt scenarii trăite şi povestite de mine şi de alţi oameni.

Bine aţi venit în viaţa reală!

 8. Ascultă sfaturile, mai ales pe cele pertinente.

Advertisements


Leave a comment

Contrast

                 Mi s-a întâmplat de multe ori, ca şi vouă, să se bage lumea de la coadă în faţa mea. Mai mult sau mai puţin intenţionat. Săptămâna trecută, tot la coadă, într-un supermarket, bătrânelul din faţa mea mă roagă să trec înaintea lui, pentru că aveam mai puţine produse decât el. Când să-mi pun obiectele în plasă, ce văd? Oferise locul său pentru încă două persoane, iar el aştepta răbdător. I se citea bucuria în ochi.

                 Sau s-a întâmplat să ne trezim cu mai puţine lucruri în maşină, în urma unui furt. Tot săptămâna trecută, lăsasem maşina cu geamul deschis. În parcare. Pentru ca rămăsese mama în maşină. După ce ne-am depărtat, vine cineva printre maşini, claxonând după noi. Şi când ne-a prins din urmă, ne-a spus că am uitat geamul deschis. Să avem grijă. Putea să se ducă pur şi simplu acasă, fără să mai ocolească şi să vină după noi.

                  Întrebare: în ocazii mai mici sau mai mari, cu lucruri mai importante sau mai puţin importante, cu oameni dragi sau cu străini, ce alegi? Amabilitate sau indiferenţă?


1 Comment

Cu sufletul in buzunar

Imi plac mult buzunarele. Mai mari, sa poti pune de toate in ele. Mai mici, pentru secrete, asa cum ziceam cand eram mica.  Practice, pentru decor, de efect sau pentru amuzament. Bine, nu-mi plac la toate hainele. Dar sunt foarte multumita pentru ca s-au inventat buzunarele.

Cateodata ma simt mai confortabil sa-mi afund mainile in buzunare. Parca ma simt mai putin vulnerabila. De cele mai multe ori le apreciez pentru ca sunt practice.

Am auzit ca obiectele tinute in buzunarele de la spate pot fi furate usor. Bani, telefoane… mai ales in mijloacele de transport in comun.

Si ma gandeam ca ne place sa ne tinem sufletul in buzunar. E mai protejat. Dar ce te faci cand ti-ai pus sufletul in buzunarul de la spate?