joc simplu

adun gânduri de bine


2 Comments

Te apreciez (3)

      Pentru că deşi mă ascundeam sub masă când auzeam că vii la noi în vizită (la vârsta când intram rapid sub masă), tu n-ai pus la inimă atitudinea mea de copil mic şi ai continuat să te împrieteneşti cu mine. 

Când am mai crescut, îmi păreai cel mai puternic.

Când am mai crescut puţin, am învăţat că poţi fi puternic în mai multe feluri. Tu într-un fel, ea într-un fel, cele mici în alt fel.

 Te apreciez pentru inima mare şi generoasă învelită de multe ori într-o carapace dură. Mult timp n-am înţeles cum poţi să tot dai. Cu inimă şi mână largă.

Îmi mai place la tine felul în care te raportezi la frumos. Şi că nu înghiţi nicio “mizerie”. Şi ne-ai încurajat când am început să desenăm, cântăm…

Apoi eşti un şofer bun. Mai stau cu inima strânsă la curbe, dacă-s luate în viteză, dar te descurci de minune.

Şi întotdeauna ne-ai făcut la teste de cultură generală.

Şi ai un mod original de a-ţi exprima afecţiunea.

Te apreciez pentru spiritul aventuros. Şi mă bucur că te-ai aşezat la casa ta. Îmi place de voi.

Iar la urmă, drept concluzie, te apreciez pentru felul în care ţii la ai tăi.

P.S. Dacă se mai regăseşte cineva în rândurile de mai sus, mă bucur. Dacă nu, staţi linştiţi. E doar pentru cineva.

Va urma.


2 Comments

Se revarsa zorii

Si asa am facut, cum mi-am propus, pentru ca am vrut sa-mi incep ziua altfel. Vineri dimineata m-am descaltat si, cu ochii carpiti de somn, am inceput sa pasesc pe iarba plina de roua. Prima data am zis “brrrr”, e cam rece. De-abia ma trezisem. Apoi, a inceput sa-mi placa. Si sa ma invioreze.

Am tras aer in piept. Cata prospetime la primii zori!

Am ascultat muzica din jurul meu… o mutime de pasari laudau pe Creatorul.

Si cand mi-am ridicat ochii spre cer…adevarat spectacol de culoare. Se iveau zorile. Apoi, si-a facut aparitia discul de foc. Si m-am trezit de-a binelea.

Acum, sa ne gandim la noi. E cineva care n-a varsat nici o lacrima? Care nu a oftat vre-odata? E cineva care nu se framanta?

Iov 7, 4 spune: “Ma satur de framantari pana la revarsatul zorilor.” Deci… pana la revarsatul zorilor. Atunci se incheie timpul framantarilor. Toate nenorocirile s-au terminat. Si marea lupta s-a sfarsit.

Acum, caracterul Mantuitorului e dat pe fata. Toate lumile din intreg universul, toti oamenii de pe planeta noastra, toti ingerii vad clar caracterul minunat al lui Dumnezeu.

Si astfel, de la cel mai mic atom pana la cele mai complexe galaxii, toate declara ca “Dumnezeu este iubire”.

Si daca se revarsa zorii, incepe spectacolul. Lumini, sunet, culoare, lucruri care nu s-au suit la urechea vre-unui om si la care nu s-a gandit nimeni.

Dar daca vineri dimineata eu nu vedeam soarele frumos ca un bulgare de foc, nu ar fi avut nici un farmec celelalte bucurii. Cum ar fi cerul fara Dumnezeu? Fara Mantuitorul nostru?

Asa ca m-am hotarat: nu-mi doresc nici strazi de aur, nici pietre pretioase, nici o multime de stele in coroana. Nu vreau rauri in care sa curga lapte si miere, ci vreau un singur lucru: sa-L vad pe El.

Toate lucrurile declara ca Dumnezeu este iubire. Tu cum raspunzi iubirii Sale?

Se revarsa zorii cu lumina si dragoste divina. Lasi loc sa intre si la tine?

Dimineata e aproape.

Deschide ochii, sa vezi lumina. Si deschide inima sa vezi Iubirea.

Noi vrem sa-l vedem pe Hristos. Hai si tu cu noi, sa fim cu Domnul pentru vesnicii.