joc simplu

adun gânduri de bine


4 Comments

Cel mai frumos mărțișor

Cine pleacă la munte joia, în loc de week-end? Cine pleacă după ce tocmai a nins, și nu știe cât de mare va fi zăpada pe traseu? Cine pleacă atunci când mai e și ceață?  Cine…? Se găsește.

În tren mai erau și câțiva pensionari. 🙂

Dincolo de alte detalii personale pentru care consider acest 1 martie cel mai frumos mărțișor, mi-ar plăcea să vă bucurați și voi puțin. Natura e încântătoare când ai ochi să o vezi. Și mai ales pentru că Cel care a creat-o le-a îmbinat și le-a aranjat perfect.

This slideshow requires JavaScript.

Ziceam în postul anterior câte ceva despre așteptări. E frumos când primești un dar peste așteptări. Mulțumesc.

Pentru cine e interesat de detalii –  Vârful cu Dor, o vulpe înfometată și câțiva mugurari cu cioc foarte puternic. Bine ai venit, primăvară!

Advertisements


2 Comments

Tabere

De 11 ani n-am avut vara fara cel putin o tabara la munte. Si aproape toate in cadrul organizatiei “Exploratori pentru viitor” . Despre organizatie, aflati mai multe pe http://www.explomuntenia.ro . Despre copiii mei, de la mine.

Imi plac mult copiii. Uneori, sunt o provocare. Alteori, un balsam. Zambet, lacrima, multumire, planuri pe termen scurt, povesti de viata, planuri pe termen lung, multumesc, stai cuminte, hai sa facem ceva impreuna, uite ce frumos, iarta-ma, hai sa fim uniti, ca doar suntem o echipa. Si uneori multumesc-ul se lasa asteptat.

Pana in 2006, am activat ca si copil in cadrul unei grupe. Din 2006, sunt instructor. E de munca cu copiii. Si pentru intalnirile saptamanale si pentru diferite evenimente, dar mai ales in cadrul unei tabere de 7 zile. Am adunat de-a lungul acestei perioade o multime de amintiri frumoase. Am crescut, am invatat, am descoperit. Lucruri de viata, de suflet, spirituale, din natura, de joaca, cu cantec si rugaciune. Sunt multe de povestit… De la atmosfera unui foc de tabara la seriozitatea si disciplina unui careu, de la trasee de 24 de ore cu adaposturi facute in poiana si mancare facuta la ceaun, la momentele devotionale si glasuri de copiii unite in cantec si voiosie, jocuri si curse cu obstacole… Si multe altele… Apreciez oamenii daruiti care lucreaza din plin pe baza de voluntariat. Isi sacrifica concediul, vacanta, bani, timp, energie si suflet… Dar cand vine un copil la tine si spune: “hei, mi-a placut traseul de azi!” sau “m-am simtit bine in tabara asta” e mai mult decat suficient. Cel putin pentru mine.

Deocamdata atat.