joc simplu

adun gânduri de bine


2 Comments

Te apreciez (4)

Te apreciez pentru că încerci să le împaci pe toate, cât mai bine posibil și să menții un echilibru între priorități și mai puțin priorități.

Te apreciez pentru spiritul tău creativ și pentru toate ideile care se nasc la tine în creier.

Te apreciez pentru cât ești de practic și de logic.

Te apreciez pentru cum îți aleargă degetele pe tastatură. Și pentru seriozitatea cu care lucrezi la o vârstă când alții fluieră a pierde-vară printre băncile școlii.

Te apreciez pentru că ești atent când șofezi și nu îți întorci privirea la ce încerc să îți arăt, atunci când uit că șoferul trebuie să fie atent la trafic. Și că la semafor te întorci puțin și-mi zâmbești, până se face verde.

Te apreciez pentru rezistența și consecvența de care ai dat dovadă până la finalul proiectului în care te-ai implicat, deși ai fi putut renunța oricând.

Te apreciez pentru că nu-ți pierzi vremea aiurea pe net.

Te apreciez pentru că ai un fel constant de a iubi, de când eram mică. Altfel nuanțat, dar e constant.

Te apreciez pentru replicile deștepte cu care mă închizi. Și că râdem, ca să fie egal.

Te apreciez pentru spiritul prevăzător care se observă printre rafturile pline din cămară sau din beci.

Te apreciez pentru cum te implici să salvezi o viață de om, o cauză nobilă. Sper ca eforturile să vă fie răsplătite prin prelungirea vieții celui pentru care lupți.

Te apreciez pentru că îți faci timp să raspunzi la mail-uri și sms-uri, deși asta presupune un efort când ești deja obosit sau solicitat în alte părți.

Te apreciez pentru modestia ta autentică.

Te apreciez, omule drag.

Advertisements


3 Comments

Suflare de viaţă

Îmi place cum trece viaţa prin oameni. Prin fiecare diferit.

Şi e frumos când se face un fel de schimb de vieţi în familii. Acum 4 ani, nepoata mea s-a născut cu câteva luni înainte să moară bunicul.

Miercuri ai mei s-au dus la inmormântarea unui văr de-al tatălui. Tot în aceeaşi miercuri s-a născut nepoţelul meu. Aşa că sunt dublă mătuşă.

Şi e mai uşor de suportat o pierdere când apare altcineva care să primească porţia de afectivitate, de drag, porţie care era pregătită să fie dăruită în continuare celor care nu mai sunt.  Nu-ţi mai rămâne decât să spui “bun venit pe lume, bebe”. Să te bucuri pentru ce ai avut şi pentru ce ai primit.

Trece suflarea de viaţă prin mine, prin tine, prin noi. Prin toţi odată. Ca printr-un mănunchi de lanţuri la care se adaugă mereu o za. Doresc să treacă frumos prin noi. Şi cînd se ating capetele zalei, să fie o atingere împlinită.


2 Comments

Te apreciez (1)

Pentru că eşti om, din start ai valoare. Ceea ce tu adaugi sau scazi la valoarea aceasta, e problema ta. Eu te apreciez.

Pentru zâmbetul cald pe care-l oferi. Pentru că ai împărţit biscuiţii tăi cu mine. Pentru că te sacrifici pentru familia ta. Pentru că eşti generos. Pentru că ai ţinut ambalajul în buzunar până la primul coş de gunoi. Pentru că ai avut răbdare cu începătorul care a blocat intersecţia. Pentru că mi-ai ţinut loc lângă tine la curs. Pentru că îţi selectezi cu atenţie cărţile pe care le citeşti. Pentru că de data aceasta ai fost punctual. Pentru că ai crescut trei copii cum ai ştiut mai bine. Pentru că faci o zacuscă minunată. Pentru că stăpâneşti aşa bine arcuşul. Pentru că eşti atent la detalii. Pentru că îţi pasă de oamenii din jur. Pentru că eşti atât de conştiincios. Pentru că eşti un profesor excelent. Pentru că i-ai făcut pe cei din familia ta să spună “te iubesc”.

      Da, omule. Te apreciez. Mă provoc atât pe mine cât şi pe tine să spunem celor din jur cuvinte de apreciere. Nu din burtă, ci lucruri reale pe care le observăm. Lucruri mai mici sau mai mari. Face bine ca omul să audă cuvinte de apreciere. Nu ca să se umfle de mândrie, ci ca să aibă mai multă încredere în sine. Şi să zâmbească şi mai frumos, ştiind că este preţuit.

(P.S. Dacă cineva se regăseşte în aprecierile de mai sus, nu e întâmplător. M-am gândit la cel puţin o persoană/propoziţie când am scris cuvintele acelea. Aş fi scris şi mai multe, dar m-am oprit din cauza lipsei de timp.)


Leave a comment

Omul făcut praf

S-a răsucit sub palma de cuvinte moarte

Şi a căzut sfărâmat în bucăţi.

Bucăţile din trupul său au fost călcate

De picioare şi răutăţi.

Omul făcut praf zăcea pe drum

Până a venit Cineva cu apă vie

Şi a udat praful care

Se ascundea sub tălpi

De privirile dispreţuitoare.

A modelat praful ca să învie,

Să îl prefacă în om bun.

L-a răsucit în palmă, cu bunătate

Şi i-a căzut o lacrimă de speranţă.

Bucăţile din trupul său au fost îmbrăcate

De cea mai frumoasă viaţă.


Leave a comment

E ocupat?

          “Nu.”

         Îţi strângi haina pe lângă tine, să nu se şifoneze, apoi te aşezi cu grijă lângă noul tău coleg de drum.

     De ce întrebi dacă-i ocupat? De ce nu întrebi dacă e liber? De ce pornim cu idei negativiste? Aşa e mentalitatea noastră? Aşa am fost crescuţi? Pe ce dăm vina?

        De ce, atunci când criticăm un om pornim de la premisa de vinovăţie mai mult sau mai puţin? Sau îl încadrăm în tipare unde îl măsurăm doar cu minus. Dar când, începi să cunoşti omul printr-o discuţie care trece de barierele banalului şi ale superficialului, sau vă apropie anumite circumstanţe, îţi dai seama că tiparul era greşit. Şi acum poartă măsuri cu plus.

                                                     * * *

             “E liber?”, întreb eu, deşi vedeam că e liber.

            “Nu”, zise ea, privind în absentă  strada aglomerată. Apoi, cu o tresărire:

           “Scuze, am crezut că ai întrebat dacă e ocupat. Ia loc, e liber.”


1 Comment

Prefer fata-n fata

              Aseara vorbeam cu o colega draga mie pe mess si ajunsesem la un subiect important. Vorbeam despre lucruri de suflet si la un moment dat am simtit nevoia sa o imbratisez. Nu stiam ce cuvinte sa-i mai scriu, dar vroiam sa o iau in brate, sa stie ca-i sunt alaturi. Macar atat. Si in fata n-aveam decat un monitor. M-am simtit ca si cum as fi o pasare fara aripi. Vrea sa zboare, dar nu poate.

              Si la telefon? Sau cu microfon si camera web? Auzi vocea, vezi, dar incomplet, simti emotiile altfel, dar afectiunea exprimata fizic? Limbajul corpului? Lumina din ochi? De-aia imi place sa vorbesc cu oamenii fata-n fata. In special lucruri importante si profunde. Se pierde mult “pe fir” prin mijloacele moderne. Nu contest avantajele in ceea ce priveste distanta, finantele, timpul economisit… Da, spun “multumesc” tehnologiei.

              Si totusi: daca se poate, prefer sa am omul langa mine.