joc simplu

adun gânduri de bine


Leave a comment

Mulţumesc frumos!

           Mulţumesc pentru tot ce e frumos. Şi în ultima vreme parcă plouă cu atâta frumos şi bun.

            Uneori vin gânduri realiste care-ţi spun că n-are cum să fie totul aşa de bine. Şi că te vei trezi curând la realitatea care nu-i tocmai color. Ce, nu vezi ce-i în jur?

          Dar nu mai bine te bucuri de prezent, în loc să te temi pentru ce ar putea să apară?

          Şi caută, omule, să te bucuri la maxim de fiecare mărunţiş şi fiecare gest mare care poartă cu el povestea. Frumos început de poveste. Mai frumos decât ştii tu să ţeşi când aştepţi clipe de viitor luminos. Mai frumos decât te rogi să primeşti. Şi mai curat decât ai învăţat din cărţi sau din experienţa altora  să-ţi urci standardele.

          Aşa, cât să trăieşti minunea reciprocităţii. Şi să te bucuri pentru că e Cineva care le ţine pe toate în mâna Sa.

          Mulţumesc frumos!


Leave a comment

Cangurii şi Moş Crăciun

– Hai să-ţi spun de ce sunt fericită! Am vorbit cu Moş Crăciun! Şi mi-a adus şi cadouri.

– Cum ai vorbit tu cu el? A venit pe la tine?

-Da, a venit.

-Şi cu ce a venit? Cu căruţa, cu sania, cu maşina, cu ce?

-A venit cu sania.

– Şi de cine era trasă sania?

-De canguri!!!

Sigur nu minte, că are doar trei ani jumate. Şi era aşa de fericită, că ţopăia în toată casa.

-Ţi-am zis, mami, că exită Moş Crăciun…

Şi acum, explicaţie doar pentru cei care nu cred că există. Pentru ceilalţi, rămâneţi doar cu ce-aţi citit mai sus.

A sunat unchiul meu şi a răspuns ea, gâza noastră mică. Iar unchiul s-a pezentat drept “Moş Crăciun”, însoţit de un “Ho, ho, ho”, cu o voce puternică de bariton. Atât de fericită s-a declarat la telefon, că unchiul nr. 1 l-a sunat pe unchiul nr.2 şi i-a zis să facă la fel. Să sune şi să se dea drept Moş Crăciun. Zis şi făcut. Altă fericire. “Am vorbit de două ori cu Moş Crăciun!”. Apoi, mămica fericitei gâze povesteşte vecinului, un pensionar tare de treabă. Care merge mai departe şi agaţă o pungă de prăjituri de clanţa uşii, pe exterior, iar copilul e convins că i le-a adus Moş Crăciun cu care a vorbit la telefon mai devreme. Şi Moşul a venit cu o sanie trasă de canguri. Oricum, a zis că-mi povesteşte mai bine când ne-om vedea.

Până una alta, ce faci? Îi strici copilului fericirea că există, încercând să-i explici că nu există? Îl mai laşi un timp, să mai crească, dar păstrând misterul?  Cum o fi mai bine?

Că era aşa de fericită când mi-a povestit…


Leave a comment

Am revenit

Doar pentru o saptamana. Dar saptamana asta incerc sa scriu cat de mult pot, pentru ca am multe. Saptamana viitoare iar plec. La Satic, de data aceasta.

Vreau sa va povestesc despre copiii mei, asa cum imi place sa le zic, despre prietenii neasteptate, despre puterea unui zambet si a unui cuvant de apreciere. Vreme buna, vreme rea… imediat tu vei afla