joc simplu

adun gânduri de bine


Leave a comment

Omul de zăpadă

Am găsit pe blogul ”Despre sufletul meu” o provocare, aici .

2012-01-21 11.35.54

Fotografia este de iarna trecută. Și omul de zăpadă nu este încă terminat. Dar îmi place pentru că e făcut cu bucurie. Cu zăpada din curtea noastră. Cu timp petrecut împreună, în familie. Cu zâmbete și cu ceai cald. Cu zăpadă de la prima ninsoare din iarnă. Negeruită, neînghețată.

Când eram mică, rămâneam uimită în diminețile în care descopeream că a nins peste noapte. Aveam bolta de viță de vie care acoperea curtea, iar această boltă era îmbrăcată în alb. Învățasem niște versuri  dintr-o carte cu pisici, versuri care-mi sunt dragi și acum:

”Aseară, chiar de cu seară,

Pisicel privește-afară.

Și când vede că-i alb totul,

Începe să-și lingă botul.

 

Miau,  miau, vai, ce ospăț!

Miau, miau, ce de bunătăți.

În ogradă, dacă poți,

Este lapte să înoți.

 

Iar pe pomi este smântână

Să mănânci o săptămână.

Și ce brânză e pe casă:

Brânză bună, dulce, grasă…”

 

Dar într-o iarnă n-am putut ieși la ”ospăț” imediat ce a nins. Nu mai țin minte de ce, parcă eram bolnavă. În schimb, țin minte că ai mei mi-au adus zăpadă în niște castroane. Și am ”gătit” la bucătărie un mini – om de zăpadă. N-a avut viață lungă, din cauza temperaturii, dar am rămas cu o amintire frumoasă. Om de zăpadă adaptat. 🙂

 

 

 

Advertisements