Ciorna de idei (3)

           ~  Cand merg cu trenul, pe timp de vara, se vad foarte frumos macii intre sinele de tren si pe camp. Ca o pata de veselie, aparuta spontan. 

           ~” Nu am inlocuit de multa vreme bateriile si ceasul meu arata tot felul de ore fistichii.”

           ~ In fata garii, era o mamica cu fetita ei. Pe trotuar, niste gugustiuci. Un batranel se apropie, prinde gugustiucul (cred ca era pui sau probabil era bolnavior) si i-l da fetitei. Nu se cunosteau. Dar a vazut-o cum il urmarea cu privirea. Aveau niste zambete asa de frumoase… toti trei: batranelul, fetita si mamica. De fapt, parca zambea si gugustiucul.

           ~ Am incurcat borcanele. La propriu, nu la figurat. Imi facusem niste culori pentru o compozitie si in timp ce lucram, nu mi-am dat seama ca luasem culoarea care era cu vre-o doua tonuri mai deschisa. Tempera, cand e uda, e cu vre-o doua, trei tonuri mai inchisa. Si cum pusesem culoarea, uda fiind, parea ca e cea buna. Dar cand se usca… E rau sa incurci borcanele. Si la propriu si la figurat.

            ~ Cum iti dai seama ca e sesiune? Pai… Daca trebuie sa muti acul de la curea cu cel putin o gaura, daca nu chiar mai multe spre dreapta; daca stai la scoala mai mult decat stai acasa si tot nu e suficient; daca nu mai stii in ce zi a saptamanii te aflii, pentru ca azi-noapte nu ai dormit si nu mai stii daca azi e ieri sau azi e… azi.

            ~ “Prost sa fii, noroc ca esti.”    Autor necunoscut

            ~ Un gest frumos: am fost la botezul unui prieten si in loc sa se intoarca acasa cu bratul plin de flori, ne-a data noua, prietenilor lui, cate un fir. Sa imparta bucuria. Da, i-au ramas destule. Dar nu stiu daca in locul lui as fi fost atat de altruista. Merg pe principiul “Cadourile nu se dau”.