joc simplu

adun gânduri de bine


Leave a comment

Vânt

Vânt care urlă şi ridică nămeţii,

Vânt care ţipă în geana dimineţii,

Vânt care spulberă  un vis îngheţat,

Urlă şi ţipă în noapte-aruncat.

Aruncat iar în lumină cu vânt

Adună zăpada în dune cu cânt.

Vânt care suflă în formele reci

Şi desface fereastra prin care să treci.

Să treci mai departe în suflet de forme

Cu vânt ce sculptează doar feţe diforme,

Împietrind aşteptări şi păreri

Transformând un ecou în tăceri.

Tăceri care cheamă să vină mai grabnic

Un vânt mai senin, fără zâmbet amarnic,

Un vânt care mângâie mâinile strânse,

Adierea cuminte-n cuvinte compuse.

Compus din fragmente de stele

Şi bulgări din fulgi- mai aproape de ele,

Să intre doar vânt cu-adieri de speranţă,

Un vânt care-ţi intră în ochi şi-ţi dă viaţă.

Advertisements


Leave a comment

Vântul dinlăuntru

Şuieră vântul,

Urlă-n rafale,

Aruncă tot ce vede-n cale.

Se întoarce să răscolească,

Închid geamul.

 

Urlă afară,

Să-i dau voie înlăuntru.

Dar spun Nu.

 

Măcar să întredeschid geamul,

Să aud mai bine ce şopteşte.

Are urlete în şoapte.

Le auzi după ce scoţi cheia

Şi el intră pe gaura cheii.

 

Acum e frig.

Şi vrei Liniştea,

Să-ţi scoată vântul dinlăuntru.