joc simplu

adun gânduri de bine


Leave a comment

Cum să cucerești o fată (ep.3)

Pentru unele persoane, durează ceva până te gătești, ca să arăți excelent la prima întâlnire. Mai ales dacă ești fată. Și dacă e pentru prima dată când vezi persoana X. Și dacă vii de-acasă.

Dar dacă tu ai mai văzut-o pe ea de atâtea ori – în circumstanțe diferite – cum ar fi diminețile de tabără, la înviorare, când are ochii ca de broscuță, sau seara, când îi miroase părul a fum de la cât s-a învârtit în jurul focului de tabără cântând cu copiii; dacă mai e și iarnă și e răcită bocnă; dacă mai vine și de la grădi și e după o zi lungă, apăi… dragă băiatule, nu te aștepta s-o vezi la 4 ace și ca scoasă din cutie. Și deși ați stabilit că ea nu are programul fix, drept pentru care e posibil să întârzie, sun-o totuși dacă vezi că întârzie. Altfel, îți trimite ea mesaj să te întrebe cât mai ai până ajungi, după ce te-a așteptat 20 de min afară, iar tu 25 de min în interior. Că nu-i place să stea singură în restaurant. Și mai bine preferă să te aștepte la -X grade, ca apoi să aveți motiv de amuzament.

Când în sfârșit întâlnirea mult așteptată se produce, fii băiat de treabă și ajut-o când începe să-și scape poșeta și alte lucruri pe jos :), când vrea să-și scoată jacheta sau când e momentul strânsului mesei. Da, o sa zâmbească plăcut surprinsă de faptul că ești atent. La ea, cu ea.

Și dacă o vezi mai tăcută sau prea obosită sau prea răcită, poți vorbi liniștit până obosești și tu. O să țină minte mai mult decât îți imaginezi. Și apoi o să-ți zică peste un an, doi: „mai ții minte când ne-am întâlnit prima dată și mi-ai povestit asta, și asta, și asta…?”. Ce subiecte poți aborda? Lista e lungă. Și variabilă în dreptul fiecăruia. Dar gândește-te că vă întâlniți ca să aflați mai multe unul despre celălalt, nu? Și atunci, va sorbi cu plăcere poveștile și aventurile din copilăria ta, sau povești actuale despre ce-ai mai făcut în ultima vreme. Despre ce îți place ție. Despre ce te definește. Sau despre ce aveți în comun și v-ar putea lega. Mai ales dacă, așa cum ziceam și în episoadele anterioare, ați mai petrecut timp discutând on-line sau ați participat la diverse evenimente și activități ca membri ai aceluiaș grup. Deja aveți niște amintiri comune. Și destule puncte de plecare pentru o discuție constructivă, veselă, dar și serioasă, prietenoasă.

După ce ați terminat de mâncat, probabil că te va ruga să plătiți jumi-juma. (Și e foarte posibil ca acest punct să se mai repete și să devină punct de discuție și la următoarele întâlniri). Tu… faci cum vrei. (Dar din câte am studiat, vă simțiți mai bine și mai ”bărbați” dacă plătiți voi nota de plată.)

Apoi, te poți oferi să o conduci acasă. Sau, dacă e mai de la țară :), iar tu stai la capătul celălalt al orașului, nu se va supăra dacă e o vei lăsa doar la stația de maxi-taxi. Nu de alta, dar dacă ai dori să o conduci chiar până acasă, riști să nu ai mașină de întoarcere. Și nu e politicos să ceri găzduire… (mai ales dacă are anumite principii. Dar despre asta o să vorbim altă dată). Dacă ești șofer și ai mașină, poți încerca și ratb-ul. Și mersul pe jos cât mai multe stații. Face bine la sănătate, pentru că abia ați mâncat. Și plimbarea de seară e indicată. Dar, mai mult decât atât, mersul pe jos lungește timpul de stat de vorbă. Și poți fi atent la ce e în jur. Puteți comenta despre arhitectură, lucruri interesante din magazine, reclame, oameni, etc. În schimb, dacă ești șofer, trebuie să fii atent la trafic, nu te poți uita în ochii ei când îți vorbește, riști să pierzi firul într-o intersecție aglomerată și tot așa  (dacă n-ar fi fost prima întâlnire aș fi zis că nici de mână nu poți s-o ții…). Eu recomand mersul pe jos. Și dacă e prea frig sau vă grăbiți – mijloacele de transport în comun.

tumblr_m8ye4jqufh1rbmb9qo1_400Plus că, dacă mergeți pe jos și-ți faci de acasă o hartă în minte sau te adaptezi la fața locului, poți să treci pe la florărie  și să-i iei o floare. O să fie, probabil, cam surprinsă să-i oferi o floare de la prima întâlnire. Dar, dacă tot ești tu așa direct și ”omul acțiunii”, o să pună floarea la uscat și o să se laude cu ea la soră-sa, fără ca tu să știi. Ție îți va zice doar ”mulțumesc” și se va înroși în obraji.

Nicio problemă dacă uiți să o întrebi, înainte a urca în microbuz, dacă vrea să vă mai vedeți. Ea oricum ajunge acasă cu zâmbetul până la urechi și cu floarea învârtită dintr-o mână în cealaltă și-ți va răspunde cu ”da” la sms. Da, adică urmează și a doua întâlnire.

Va urma!

*Disclaimer: acest text nu reprezintă un ghid care asigură aceleași rezultate ca cele prezentate aici. A se folosi cu discernământ și adaptate situației. 😉 


2 Comments

Măcar minte-mă frumos

Stă la coadă. Înghesuială, căldură, oboseală şi nervi transformaţi în chicoteli şi bătut din picior. După ce-şi rezolvă problema pentru care venise, se întoarce şi dă să plece. Aude aproape de urechea ei un glas discret: “Da frumoasă eşti…”  Lasă capul în jos, zâmbeşte aproape imperceptibil şi se duce spre ieşire. Nu e sigură că i-a fost adresat ei acest compliment, dar preferă să îl ia ca pentru ea.

Ştie că nu-i frumoasă. Da, uneori e foarte drăguţă. O avantajează poate ţinuta sau părul sau sclipirea ochilor. Dar frumoasă nu e în sensul adevărat al cuvântului. Şi totuşi, când a ajuns pe stradă i s-a părut că e soarele mai frumos ca dimineaţă. Că oamenii sunt deosebiţi.

Zâmbetul bucuros i-a zăbovit pe chip întreaga zi. Pentru că cineva necunoscut a minţit-o frumos.

~~~

Nu sunt de acord cu minciuna. Dar dacă tu minti, măcar minte-mă frumos, creativ.  😉


Leave a comment

Bucurie mută

La bunica, cu gâza mică. Plimbare în sus, pe gârlă.

Şi cum ne plimbam noi două, cu ochii după păsări, insecte şi alte lucruri interesante, îl vedem de la depărtare pe Gică Mutul, cu cele cinci oi al lui. Şi nu i se spune degeaba Mutul. Ne-am oprit suficient de departe ca să nu deranjăm oile de la masă si suficient de aproape cât să le vadă bine gâza de doi ani şi ceva. Nenea Gică ne-a observat. Şi ne-a făcut semn să ne apropiem. Are peste 60 de ani. Dar a alergat după oaia cea mai frumoasă, a prins-o şi a ţinut-o bine ca s-o putem mângâia. O ţineam în braţe pe nepoata mea, iar el pe oaia lui.

Am citit în zâmbetul său larg o bucurie deosebită. Era o bucurie mută. Şi totuşi spunea multe…


Leave a comment

“Sa nu-ti uiti zambetul”

Cu cateva luni in urma, ne pregateam sa plecam intr-o calatorie. Pe langa indicatiile cu privire la locatie, echipament si transport, am primit si urmatorul indemn: “Sa nu-ti uiti zambetul.” Stie ea cine mi-a zis. Si mi-a placut foarte mult.

Aseara, comentam cu o colega articolul de ieri, iar in final i-am dat acelasi sfat: “Maine, la scoala, sa nu-ti uiti zambetul.” Si cand am intrat in clasa, mi-a aratat ca-l avea cu ea. Nu-l uitase…

Azi a fost mai bine. Citeam mai demult tot despre zambet urmatoarea fraza: “Si chiar daca te doare, zambeste! Nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau.” As adauga: “nu se stie pe cine molipsesti sau cui ii faci ziua mai luminoasa…” Multumesc celor care m-au ajutat sa trec peste, celor care au purtat zambete autentice. E la moda zambetul. Dar cum?


1 Comment

Pe drum se-ntampla multe

Mereu gasesc fragmente in drumul meu. Franturi de viata, oameni de tot felul, situatii care imi ridica coltul buzelor.

De exemplu, prin zona Dorobanti, pe un stalp, vad un anunt. Da, stiu ca sunt multe anunturi pe stalpi. Dar fii atent, sa citesti si tu ce am citit si eu: “GASIT OCHELARI IN DATA 25 02 2008. TEL 07……” Era un numar de telefon real, dar nu are rost sa scriu continuarea. Si m-am gandit ca inca mai sunt oameni cinstiti care au constiinta vie . Mai rari, ce-i drept.

Acum doua zile m-am asezat in microbuz langa o doamna care manca portocala. O femeie simpla, de la tara. A rupt vre-o trei felii si mi le-a dat mie. Am incercat sa o refuz politicos, dar a insistat pana le-am mancat. “Portocala miroase, iar eu sunt tare pofticioasa. Macar coaja sa mi-o dai, sa-i simt mirosul. Asa sunt eu…”, mi-a zis femeia. Eu nu sunt asa. Am zambit si am multumit frumos. A fost dulce. Si portocala.

Tot la trecerea de pietoni, la Eroilor. Aglomeratie. Vine o batranica langa mine si-mi zice: “Trece-ma si pe mine pe partea cealalta.” I-am intins bratul, s-a ancorat bine si cand i-am zis “haideti”, a pornit hotarata. S-a prins asa de natural si de lejer de bratul meu, de parca m-ar fi cunoscut. “Unde e spitalul?” “In fata. Vreti sa va duc pana acolo?” “Nu, doar arata-mi poteca.” Curajoasa batranica. Spirit independent pana la un punct. M-a uimit increderea pe care mi-a acordat-o. Incredere la prima vedere.

De dimineata, pe la Razoare. Tot imbulzeala de masini si oameni. Dar nu ma deranjeaza, pentru ca se intampla atatea. Cei din masina alaturata erau cam agitati. Si tot claxona soferul lor. Ce-o fi avand? Ca are in fata un troleu, nu are unde sa se duca. Si pentru ca se inainta cu viteza melcului, cel din dreapta se da jos, ciocane in geamul din spate al troleului si se urca inapoi in masina, repede, ca se da drumul la palnia intersectiei. Din troleu, se intoarce cu fata un nene cu privirea mirata, apoi zambeste si incepe sa dea din maini. Probabil ca nu se mai vazusera de mult, iar acum se bucurau de aceasta intalnire. De obicei, te astepti ca un claxon sa fie echivalentul unei injuraturi sau al unei nemultumiri. Iata un claxon bucuros si vesel. Un om care se da jos din masina nu sa se ia la harta cu tine pentru ca nu-l lasi sa-ti taie fata, ci se da jos sa-ti ciocane in geam. Sa te intrebe “ce faci?” si sa-i vezi zambetul care se intinde pana la urechi.

Si sa-ti mai spun un lucru. N-o sa te anunte la stiri. Se intampla in fiecare primavara. Mergi in parc si vezi cu ochii tai. A inflorit forsitia. E un arbust cu flori de un galben intens. Frunzele apar mai tarziu.

Sa vedem ce se mai intampla. Maine dimineata rasare iar soarele. Nu e frumos?