joc simplu

adun gânduri de bine


4 Comments

Când mergi

Afli tot felul de lucruri. Nu doar din conversaţiile purtate la telefonul mobil de către ceilalţi călători, care devin din ce în ce mai personale, spre dezgustul sau deliciul unora care sunt preocupaţi de lucruri mai importante, respectiv deliciul celor care n-au nimic interesant la care să se gândească.

Afli, de exemplu, formule noi la cerşit. Un copilaş de vre-o 7-8 ani se urcă în autobuz şi-şi începe formulele. Avea şi un pui de căţel cu care se juca în timp ce “recita”, astfel încât textele obişnuite deveneau amuzante sau triste prin modificarea unor expresii. De exemplu, în loc de “precum în ceruri, aşa şi pe pământ”, a ieşit “precum Îţi cerem, aşa şi pe pământ” sau în loc de “iartă-ne greşelile noastre” – “dă-ne Tu greşelile noastre”. Amuzant la prima vedere. Dar apoi stai şi te gândeşti la puterea obişnuinţei. Spui formule mecanice, învăţate precum papagalii, fără să gândeşti conţinutul. Şi-ţi ies din gură bazaconii. Mai ales în direcţia aceasta spirituală. O rugăciune foarte frumoasă care ajunge pe post de snoavă. Şi uiţi că de fapt, te adresezi Cuiva.

Şi-a terminat textele spre hazul unor călători, iar o doamnă i-a dat nişte bani şi i-a zis “învaţă şi tu mai bine rugăciunea!”. Dacă s-a văzut băiatul cu bani în buzunar, dar taxat verbal, a schimbat repede formula, pt jumătatea autobuzului pe care n-o traversase: “Daaaaţi-mi şi mie nişte bani să-i iau şi eu lapte lu ăsta micu…” Ăsta micu fiind căţelul.

Mai afli, de exemplu… dar vă zic la finalul paragrafului. Din cauza frigului de-afară, intrase în gura de metrou o vrabie care sărea  de colo-colo. Când am văzut-o că se aşează pe un suport în apropierea unui magazin, mai aproape de locul în care eram eu, scot repede un aparat foto să-i fac o poză. Aşa, de dragul vrabiei. Nici un scop comercial, nici profesional, nici de spionaj, nici cu gânduri legate de un eventual atac asupra staţiei de metrou. Şi nici nu termin de declanşat, că sare imediat cucoana care vindea sendvişuri lângă un frigider cât ea de mare: “Pot să ştiu de ce faci poze la frigiderul meu?” La care eu fac ochii mari şi-i mărturisesc că făceam vrabiei, în nici un caz frigiderului… Dar nu-i suficient. Sare şi paznicul de lângă casa de bilete, el fiind în partea opusă doamnei: “Da, da. E interzis să faceţi fotografii!”.”Bine, o şterg dacă e interzis…” Nu ştiam că n-ai voie. E tare mic abţipildul cu un aparat foto tăiat. Şi indicatorul ăsta e lipit pe uşa de la intrare care stă tot timpul deschisă, astfel încât nu se vede decât dacă ţi-l arată cineva, cum mi-a arătat mie. Plus că pur şi simplu nu mi-a trecut prin cap că ar fi interzis… Plus că ar fi putut avea o atitudine mai… amabilă, având în vedere că nu eram doar noi trei în locul acela. Un ton mai plăcut, ceva discreţie. Poate un “de ce faci?” – ca să afle motivul, nu un “de ce faci lu frigiderul?” – ca şi cum ştia ce am eu în cap…Şi mie îmi plăcea doar vrabia.

Mai afli şi moduri mai subtile şi mai studiate de a profita de banii celorlalţi. Acum vre-un an jumate se postează în faţa mea un băiat cam de 19 – 20 de ani, îmbrăcat normal, curat, fără semne de lipsă de educaţie. Pune o faţă de ţi se făcea milă numai privindu-l în ochi şi începe poezia: “Sunt cu prietenul meu, am rămas în pana, nu suntem din Bucureşti şi avem nevoie de 300 de mii să punem benzină să ajungem şi noi acasă. Te rog frumos. Nu suntem cerşetori, ni s-a întâmplat fără să ne dăm seama… etc”. Scot 5 lei şi-i urez succes ca să strângă toată suma, jumate mişcată de povestea lui, jumate obosită că fusesem la şcoală toată ziua, drept pentru care n-am analizat raţional mai mulţi factori: 1. putea să ceară mai puţin, că nu-i trebuia atâta benzină până la Buftea, că acolo zicea că stă. 2. putea să meargă cu autobuzul şi apoi cu maxi-taxi. 3. putea să dea un telefon să vină să-l ia pe el şi pe prietenul lui unul dintre părinţi, unchi, mătuşi, etc. 4. nu mai contează.

Nemulţumit, tot insistă: “Hai, mai dă-mi, că nu-mi ajung.” După ce s-a lămurit că n-0 să-i mai dau, merge mai departe, la alţi oameni din staţie. După câteva minute, analizând la rece, îmi dau seama că am fost fraierită. Povestesc la şcoală, să servească de model anti-cerşetori, ca să constat cu amuzament şi indignare în acelaşi timp că o altă colegă a fost păcălită de acelaşi individ, doar că ea s-a împrumutat ca să-i dea suma completă “Mai avea un pic şi-mi pupa picioarele, aşa de afectat era…”. Şi a obţinut băiatul ce vroia.

Şi marţi acuma, tot în aceeaşi zonă, tot în staţie, vine exact cu aceeaşi poezie: rămaşi în pană… dă-mi 300  de mii. Mă uit la el cu un zâmbet mai rece şi-i aduc aminte că mi-a mai zis exact aceeaşi poezie şi mai demult. La care el se enervează (eu aveam în mână o  pungă de Biskrem) şi mă ameninţă că dacă nu-i dau bani, îmi ia biscuiţii. Pe mine mă pufneşte râsul, el insistă cu această periculoasă ameninţare, la care eu mă satur şi-i zic “ei, hai, te rog să adopţi un comportament civilizat!”. Se întoarce cu spatele şi se mută 2 metri mai la dreapta, încercând să impresioneze nişte doamne mai în vârstă.

Când mergi, cască ochii mari, pentru că ai ce învăţa. Când mergi, fii cu ochi-n 4 şi nu te lăsa intimidat. Contează atitudinea.

Advertisements


Leave a comment

Vorbe şi detalii

           De obicei, ne vedem seara. Ea are chef de joacă, dar eu mai am de lucru. Mă roagă să mă joc cu ea, dar îi zic că nu pot acuma.

           În seara asta aveam şi nişte timp liber şi chef de joacă şi nevoie de mişcare, aşa că-i zic:

    -Vrei să ne alergăm puţin?

    -Da? Ai timp?

    -Îhm.

    -Păi zi cu gura.

   -Da.

   -Uită-te la mine. Şi nu mai râdea. Chiar vrei să alergăm?

    Eliberăm camera, ne punem pe mijloc un scaun şi calul ei mare şi facem un fel de leapşa printre obstacole. (asta-i modalitate de a alerga mai mult într-o singură încăpere, fără să ai senzaţia că ai camera prea mică, atunci când afară  e frig).

                    De obicei, nu acorzi importanţă felului în care comunici cu un copil. Fiind mai mic şi având suficiente carenţe în ceea ce priveşte o analiză complexă în cadrul comunicării, e tratat mai superficial. “E mic, nu înţelege el. ” Azi am mai învăţat o lecţie. Nu ştia să-mi zică “făcând o statistică a răspunsurilor tale ultimelor mele solicitări, sunt complet surprinsă să faci o excepţie în seara asta şi să te joci, într-adevăr, cu mine. Şi ca să-mi confirmi, articulează cuvintele. Menţine contactul vizual, pentru că-mi dai senzaţia că îmi eviţi privirea pentru că ai ceva de ascuns. Şi afişează o mină serioasă, ca să pot avea încredere în ceea ce spui. Ok, atunci hai să ne alergăm!”, dar exact asta am înţeles.

   Cred că ar fi mai bine să fiu mai atentă la detalii, chiar şi atunci când cred că nu merită.


Leave a comment

Bună dimineaţa, iubito!

Iar ai oprit ceasul când te-a trezit, apoi te-ai întors pe partea cealaltă.

 Dar pentru că îţi place să fii punctuală, te-ai întins şi ai început să deschizi când un ochi, când pe celălalt. Apoi ai dat repede plapuma cu cearşaful acela  alb la o parte si te-ai scuturat. Cam frig. Ce, credeai că dacă apari tu se încălzeşte imediat? În plus, uită-te şi tu la tine. Sub plapumă ţi-era cald şi bine. Dar aşa, cam golaşă… Te cred şi eu că tremuri.  Ştii, dragă? Mi se pare tare interesantă plapuma asta a ta. Noaptea îţi ţine de cald, iar dimineaţa îţi face duş înainte să apuci să opreşti alarma ceasului.

Hai, ia ceva pe tine. Aşa, mai viu colorat, ca să ai o zi veselă. Să-ţi alegi şi parfumul cu note de mijloc – florale. Şi părul… Vai de mine! E ultimul răcnet al modei? Cred că o să fie ultimul răcnet al mamei, dacă te-o vedea la micul dejun. Zici că ai o adunătură de crăci goale. Ce zici? Că se aşează părul de la sine? Aaa, îţi pui accesorii florale pentru ţinuta de azi? Păi zi aşa, ca să stau şi eu liniştit. Poftim?? O să ai capul plin cu accesorii din astea? Nu-i prea încărcat, dragă? Aaa, e un eveniment deosebit… Ai dreptate, că rar te văd aşa… înflorată.

Hai, te mai găteşti mult? Eşti gata? Ce bine. Înainte să ieşim din casă şi să întoarcă lumea capul după tine, vreau să-ţi zic ceva ce mă tot chinui să-ţi zic de când te-am văzut trezindu-te: Bună dimineaţa, iubito! Iubita mea primăvară…