Omul de zăpadă

Am găsit pe blogul ”Despre sufletul meu” o provocare, aici .

Fotografia este de iarna trecută. Și omul de zăpadă nu este încă terminat. Dar îmi place pentru că e făcut cu bucurie. Cu zăpada din curtea noastră. Cu timp petrecut împreună, în familie. Cu zâmbete și cu ceai cald. Cu zăpadă de la prima ninsoare din iarnă. Negeruită, neînghețată.

Când eram mică, rămâneam uimită în diminețile în care descopeream că a nins peste noapte. Aveam bolta de viță de vie care acoperea curtea, iar această boltă era îmbrăcată în alb. Învățasem niște versuri  dintr-o carte cu pisici, versuri care-mi sunt dragi și acum:

”Aseară, chiar de cu seară,

Pisicel privește-afară.

Și când vede că-i alb totul,

Începe să-și lingă botul.

 

Miau,  miau, vai, ce ospăț!

Miau, miau, ce de bunătăți.

În ogradă, dacă poți,

Este lapte să înoți.

 

Iar pe pomi este smântână

Să mănânci o săptămână.

Și ce brânză e pe casă:

Brânză bună, dulce, grasă…”

 

Dar într-o iarnă n-am putut ieși la ”ospăț” imediat ce a nins. Nu mai țin minte de ce, parcă eram bolnavă. În schimb, țin minte că ai mei mi-au adus zăpadă în niște castroane. Și am ”gătit” la bucătărie un mini – om de zăpadă. N-a avut viață lungă, din cauza temperaturii, dar am rămas cu o amintire frumoasă. Om de zăpadă adaptat. 🙂

 

 

 

Mulţumesc frumos!

           Mulţumesc pentru tot ce e frumos. Şi în ultima vreme parcă plouă cu atâta frumos şi bun.

            Uneori vin gânduri realiste care-ţi spun că n-are cum să fie totul aşa de bine. Şi că te vei trezi curând la realitatea care nu-i tocmai color. Ce, nu vezi ce-i în jur?

          Dar nu mai bine te bucuri de prezent, în loc să te temi pentru ce ar putea să apară?

          Şi caută, omule, să te bucuri la maxim de fiecare mărunţiş şi fiecare gest mare care poartă cu el povestea. Frumos început de poveste. Mai frumos decât ştii tu să ţeşi când aştepţi clipe de viitor luminos. Mai frumos decât te rogi să primeşti. Şi mai curat decât ai învăţat din cărţi sau din experienţa altora  să-ţi urci standardele.

          Aşa, cât să trăieşti minunea reciprocităţii. Şi să te bucuri pentru că e Cineva care le ţine pe toate în mâna Sa.

          Mulţumesc frumos!

Bucurie mută

La bunica, cu gâza mică. Plimbare în sus, pe gârlă.

Şi cum ne plimbam noi două, cu ochii după păsări, insecte şi alte lucruri interesante, îl vedem de la depărtare pe Gică Mutul, cu cele cinci oi al lui. Şi nu i se spune degeaba Mutul. Ne-am oprit suficient de departe ca să nu deranjăm oile de la masă si suficient de aproape cât să le vadă bine gâza de doi ani şi ceva. Nenea Gică ne-a observat. Şi ne-a făcut semn să ne apropiem. Are peste 60 de ani. Dar a alergat după oaia cea mai frumoasă, a prins-o şi a ţinut-o bine ca s-o putem mângâia. O ţineam în braţe pe nepoata mea, iar el pe oaia lui.

Am citit în zâmbetul său larg o bucurie deosebită. Era o bucurie mută. Şi totuşi spunea multe…

Sa te bucuri de simplitate

             “…si cat ar fi de fragil elementul pe care il folosesti in compozitia ta, daca e simplu, are o forta nebanuita.” Sfat din partea profesoarei. Pentru o colega. Dar mi-a placut si l-am luat ca pentru mine. Da, avea dreptate. Lucrurile simple, facute asa cum trebuie, au o forta deosebita. Si aduc bucurie cand le vezi.

              Sunt oameni care cauta sa-si complice viata pentru a gasi un strop de bucurie, cand ar putea sa gaseasca bucuria chiar langa ei. In 5 minute:  Am iesit afara. E asa de frumos aerul noptii… Curat, cu miresme de iunie. Si cateva broaste care topaie. Si o tema terminata. Si copilul care adoarme linistit in brate la mami… E o bucurie linistita, nu exuberanta. Si sunt lucruri simple, la indemana oricui.

Auzi vibratiile, omule?

                

Ia-ti timp sa vezi dincolo de ce se vede. Sa simti si sa traiesti. Sa descoperi lucruri minunate. Si cand descoperi, bucura-te cu altii. E frumos sa inmultesti bucuria, impartind-o. Auzi cat e de frumos?