A venit de la Cristina și va merge mai departe la… (vezi la final).
Când citeam pe blogul Cristinei, mă gândeam că și eu la fel, și mie la fel… Acum, hai să vedem ce ar putea fi diferit 🙂 .
I. Prima mea amintire cu mine citind. Dacă stau să scormonesc în sertarul cu amintiri, la capitolul ”scriere” îmi amintesc carnețelele măzgălite cu un scris de doctor, din care se înțelegea doar litera t și i. Nu știu de ce, dar văzând cum scriu frații mai mari, literele astea două m-au fascinat. Știam să citesc dinainte de a mă duce la școală (literele de tipar), așa că prima amintire din categoria ”citit” e undeva pe la 6 ani, când o prietenă își făcea temele din abecedar , iar eu stăteam pe capul ei (eram la mamaie, la Vest). Și ai ei erau contrariați de faptul că, deși eram la grădiniță (pe care am frecventat-o din an în paște, poate 3 săptămâni dacă adun toate zilele), citeam mai cursiv decât prietena mea. Era la litera H. Și tot în perioada aia, mamaie de la Vest mă punea să le citesc din Biblie/ alte cărți spirituale prietenelor ei cu care stătea de vorbă pe banca din fața blocului.
II. Prima carte pe care am citit-o și recitit-o. Of, nu mai știu. Îmi vin în minte două titluri, dar nu sunt sigură dacă la prima e corect. Pentru că era o carte foarte subțire, cu Pisicuțul pisicel și alții la fel ca el. Avea poezii pentru copii și niște ilustrații superbe. Al doilea titlu: Urme pe zăpadă, autor Patricia St. John.
III. O carte pe care fiecare copil ar trebui s-o citească. Aici aș zice ”măcar să citească”. Pentru că pasiunea asta e ocolită cu succes de foarte mulți copii și tineri, din câte am observat eu. Dar, ca să răspund la cerința asta, recomand ”Cuore, inimă de copil”, autor: Edmondo de Amicis. E plină de lecții despre familie, recunoștință, colegialitate, sacrificiu, perseverență, educație, prietenie.
IV. Locul meu preferat de citit. Depinde de moment. Ziua citesc în autobuz, iar acolo prefer (dacă sunt autobuzele albe bucureștene) al doilea scaun pe dreapta, cum urci pe ușa din spate și vii spre față, la geam. Pentru că, fiind la geam, nu te deranjează nimeni, ai loc să-ți pui mapele sau bagajele mai înguste între scaun și geam, poți ridica picioarele pe suportul acela gri al scaunelor din față și astfel obții un mic birou, în cazul în care vrei să și scrii să și citești. A, mai e ceva. Din când în când, poți privi și în față, ca să nu ți se facă rău, pentru că scaunul acela este mai înalt. 🙂 Dacă e seara/ noaptea, atunci citesc în vârful patului, sub pătură.
V. Accesorii obligatorii în timpul lecturii. Ziua n-am. Noaptea: lanterna.
VI. Numărul cărților de pe lista mea de lecturi viitoare. 4. Dar lista se modifică.
VII. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o. Dacă primeam leapșa exact înainte de târgul Gaudeamus, aș fi zis ”Așa s-au întâmplat, așa le-am însemnat” – Luli August Sturdza și ”Mănâncă, roagă-te, iubește” – Elizabeth Gilbert. Dar de la târg am plecat cu rucsacul destul de plin. Prăjitura cărților luate de la târg: ”Isprăvile lui Guguță” – Spiridon Vangheli.
VIII. O carte care mi-a schimbat viața într-un fel. Greu de precizat doar o carte, pentru că eu cred că fiecare lectură te poate influența, într-un fel sau altul. Depinde cu ce alegi să-ți hrănești mintea. Pentru latura spirituală aleg Biblia. Și lista e lungă…
IX. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească. Aici nu știu ce să spun.
X. Trei dintre scriitorii mei preferați. Ar fi nedrept să scriu doar 3…
Iar acum, leapșa merge la blogul… Despre sufletul meu!
joc simplu 