Pe făraş

M-a întrebat cu durere:

– Şi toate visele, toate gândurile lui bune, tot ce-a fost frumos… unde s-au dus?

– Pe făraş…

Franturi de ganduri

Adun franturi

De ganduri

Ce ma-nalta mai sus de pamanturi,

Chiar pe varfuri.

Sunt de la Tine

Primite in dar pe coline

Si poarta amprente divine.

Zboara catre orizonturi senine,

Iar pe aripi m-au pus si pe mine.

Amestec

              Cand te doare, pretuiesti mai mult momentele in care ti-era bine. Si mai vin unii care invart cutitul, desi au ganduri bune. Treci peste. Judeca in functie de circumstante, nu doar ce se vede.

              Vreau sa stiu adevarul. Aud tot felul de vorbe, in diferite cercuri. Ma trezesc confuza. Nu fac pe victima. Pur si simplu, vreau sa stiu realitatea de dincolo de imagine, de dincolo de o vorba spusa cu ochii mari si cu gesturi deschise, dar cu tremur aproape imperceptibil ce tradeaza un adevar cel putin diluat… Si ce sa fac ca sa nu ma inrosesc? E o reactie pe care n-o pot controla. Uneori, mi-ar placea sa pot inventa o masina de aflat gandurile oamenilor. Dar daca le-ar afla si ei pe ale mele? Nu. Ce e ascuns sa ramana ascuns, sau sa iasa la iveala de bunavoie.

             Daca scriu la persoana a doua, parca e putin mai usor. Astept sa rasara ganduri de bine. Ca sa am ce aduna. Si multumesc pentru oamenii pe care-i am langa mine. Priviti in ansamblu, sunt minunati.