Te apreciez (4)

Te apreciez pentru că încerci să le împaci pe toate, cât mai bine posibil și să menții un echilibru între priorități și mai puțin priorități.

Te apreciez pentru spiritul tău creativ și pentru toate ideile care se nasc la tine în creier.

Te apreciez pentru cât ești de practic și de logic.

Te apreciez pentru cum îți aleargă degetele pe tastatură. Și pentru seriozitatea cu care lucrezi la o vârstă când alții fluieră a pierde-vară printre băncile școlii.

Te apreciez pentru că ești atent când șofezi și nu îți întorci privirea la ce încerc să îți arăt, atunci când uit că șoferul trebuie să fie atent la trafic. Și că la semafor te întorci puțin și-mi zâmbești, până se face verde.

Te apreciez pentru rezistența și consecvența de care ai dat dovadă până la finalul proiectului în care te-ai implicat, deși ai fi putut renunța oricând.

Te apreciez pentru că nu-ți pierzi vremea aiurea pe net.

Te apreciez pentru că ai un fel constant de a iubi, de când eram mică. Altfel nuanțat, dar e constant.

Te apreciez pentru replicile deștepte cu care mă închizi. Și că râdem, ca să fie egal.

Te apreciez pentru spiritul prevăzător care se observă printre rafturile pline din cămară sau din beci.

Te apreciez pentru cum te implici să salvezi o viață de om, o cauză nobilă. Sper ca eforturile să vă fie răsplătite prin prelungirea vieții celui pentru care lupți.

Te apreciez pentru că îți faci timp să raspunzi la mail-uri și sms-uri, deși asta presupune un efort când ești deja obosit sau solicitat în alte părți.

Te apreciez pentru modestia ta autentică.

Te apreciez, omule drag.

Te apreciez (3)

      Pentru că deşi mă ascundeam sub masă când auzeam că vii la noi în vizită (la vârsta când intram rapid sub masă), tu n-ai pus la inimă atitudinea mea de copil mic şi ai continuat să te împrieteneşti cu mine. 

Când am mai crescut, îmi păreai cel mai puternic.

Când am mai crescut puţin, am învăţat că poţi fi puternic în mai multe feluri. Tu într-un fel, ea într-un fel, cele mici în alt fel.

 Te apreciez pentru inima mare şi generoasă învelită de multe ori într-o carapace dură. Mult timp n-am înţeles cum poţi să tot dai. Cu inimă şi mână largă.

Îmi mai place la tine felul în care te raportezi la frumos. Şi că nu înghiţi nicio “mizerie”. Şi ne-ai încurajat când am început să desenăm, cântăm…

Apoi eşti un şofer bun. Mai stau cu inima strânsă la curbe, dacă-s luate în viteză, dar te descurci de minune.

Şi întotdeauna ne-ai făcut la teste de cultură generală.

Şi ai un mod original de a-ţi exprima afecţiunea.

Te apreciez pentru spiritul aventuros. Şi mă bucur că te-ai aşezat la casa ta. Îmi place de voi.

Iar la urmă, drept concluzie, te apreciez pentru felul în care ţii la ai tăi.

P.S. Dacă se mai regăseşte cineva în rândurile de mai sus, mă bucur. Dacă nu, staţi linştiţi. E doar pentru cineva.

Va urma.

Te apreciez. (2)

Pentru că ai îmbătrânit frumos. Şi ştii de glumă, ştii să dai sfaturi fără să pari superior, citindu-se dragostea printre riduri şi aluniţe.

Pentru că te lupţi pentru căsnicia ta. Şi nu-i uşor.

Pentru că lucrezi aşa frumos cu copiii. Pentru că iţi place să fii consecvent şi conştiincios, de dragul lor. Pentru că îi vizitezi acasă şi te apropii de ei. Pentru că le eşti exemplu.

Pentru că eşti un pescar tare bun. Şi m-ai învăţat şi pe mine  să scot râme, să le pun în cârligele monturii, să arunc şi să învârt repede mulineta când simt că a muşcat.Pentru răbdarea ta cu ucenicii.

Pentru că faci nişte salate foarte bune. Acuma, iarna, se simte de parcă ar fi primăvară.

Pentru că ai păstrat al treilea copilaş, deşi ai greutăţi. Mi-a plăcut cu câtă dragoste îl înconjori.

Pentru că nu te superi că m-am luat cu ale mele şi nu te-am mai sunat demult.

Pentru că ai avut curaj şi nu te-ai mulţumit să zici că nu prea ai ce face după absolvire. Şi ai găsit un job bun, zic eu. Plus proiectele în care mai eşti implicat.

Pentru câte calcule faci ca să atingi maximum de calitate în construcţia casei. Deşi ai absolvit altceva, nu construcţii.

Pentru că îţi ajuţi părinţii să creşteţi fraţii mai mici.

Pentru că te ocupi să cumperi cele mai potrivite, frumoase şi încadrate în buget cadouri pentru aniversările  prietenilor din grupul nostru.

Pentru că eşti atent la detalii cărora alţii le spun nimicuri.

Pentru că te aventurezi să faci tabere cu copiii.

Pentru că eşti o şoferiţă bună.

Pentru că nu chiuleşti la repetiţii. Apreciez consecvenţa şi dorinţa de a-ţi lucra vocea.

Pentru că eşti pasionat de domeniul tău. Şi de aşa multe domenii conexe.

Pentru că nu te superi când glumim pe seama ta.

Pentru că vii cu idei noi.

Pentru că ai curaj să-ţi spui punctul de vedere în momente în care şi noi simţim la fel, dar tăcem.

Pentru că joci aşa de bine fotbal, volei, pin-pong.

Pentru că ştii să pierzi când te-am bătut la ţintar şi la celelalte. Ştii tu. Eu mă oftic.

Pentru că pui bazele unor proiecte ambiţioase, fără să-ţi fie frică de muncă sau de sacrificiu.

Pentru că alegi nişte flori aşa frumoase…

Pentru că ai un râs molipsitor. Uneori avem impresia că ne sparge urechile, dar e colorat şi molipsitor.

Va urma.

P.S. Oricine se regăseşte în una sau mai multe idei, nu e pură întâmplare. M-am gândit la voi când am scris.

Te apreciez (1)

Pentru că eşti om, din start ai valoare. Ceea ce tu adaugi sau scazi la valoarea aceasta, e problema ta. Eu te apreciez.

Pentru zâmbetul cald pe care-l oferi. Pentru că ai împărţit biscuiţii tăi cu mine. Pentru că te sacrifici pentru familia ta. Pentru că eşti generos. Pentru că ai ţinut ambalajul în buzunar până la primul coş de gunoi. Pentru că ai avut răbdare cu începătorul care a blocat intersecţia. Pentru că mi-ai ţinut loc lângă tine la curs. Pentru că îţi selectezi cu atenţie cărţile pe care le citeşti. Pentru că de data aceasta ai fost punctual. Pentru că ai crescut trei copii cum ai ştiut mai bine. Pentru că faci o zacuscă minunată. Pentru că stăpâneşti aşa bine arcuşul. Pentru că eşti atent la detalii. Pentru că îţi pasă de oamenii din jur. Pentru că eşti atât de conştiincios. Pentru că eşti un profesor excelent. Pentru că i-ai făcut pe cei din familia ta să spună “te iubesc”.

      Da, omule. Te apreciez. Mă provoc atât pe mine cât şi pe tine să spunem celor din jur cuvinte de apreciere. Nu din burtă, ci lucruri reale pe care le observăm. Lucruri mai mici sau mai mari. Face bine ca omul să audă cuvinte de apreciere. Nu ca să se umfle de mândrie, ci ca să aibă mai multă încredere în sine. Şi să zâmbească şi mai frumos, ştiind că este preţuit.

(P.S. Dacă cineva se regăseşte în aprecierile de mai sus, nu e întâmplător. M-am gândit la cel puţin o persoană/propoziţie când am scris cuvintele acelea. Aş fi scris şi mai multe, dar m-am oprit din cauza lipsei de timp.)