Ziua cu cel puţin 30 de ore…

                  Mi-au plăcut reacţiile voastre. Şi nu m-am gândit că o să prindă subiectul în felul ăsta. Să vă spun cum au decurs lucrurile…

                   *-Să zicem că eşti vânzătoare…

                – La ce magazin?

                -Nu contează. Şi vin eu şi-ţi zic “daţi-mi,vă rog, o zi cu 30 de ore.” Ce-mi răspunzi?

                -Tratează-te, fetiţo!

             * De ce vrei o zi cu 30 de ore? Mulţumeşte-te cu cele 24 pe care ţi le-a dat Dumnezeu.

             * Eu aş vrea o zi cu 30 de ore ca să muncim mai mult şi să ridicăm economia ţării.

             * 50 de ore!! Perfect!

             * Cere-I lui Dumnezeu o zi cu 30 de ore, nu mie.

              * Soacra mea nu vrea o zi cu 30 de ore, pentru că nu ar putea să stea atâta timp în picioare.

                Au mai fost şi alte reacţii, dar deocamdată, doar pe acestea mi le amintesc. Şi m-am tot gândit, m-am mai uitat şi prin grădinile altora, să văd cum stă treaba. Stă bine şi nu prea bine.

                Majoritatea dintre noi vrem mai mult timp ca să ne putem termina proiectele, temele, activităţile, să putem face lucrurile pentru care acum spunem că nu avem timp. Se întâmplă ca atunci când găseşti acel timp liber, îţi scapă printre degete şi te trezeşti că l-ai pierdut. Şi câte se  puteau face… Aici intervine nevoia de planificare şi de stabilire a priorităţilor. Sau urgenţe şi lucruri care pot să mai aştepte.

               Uneori îmi doresc timp mai mult. Sau o modalitate ca să-l recuperez pe cel pierdut. Alteori, aş vrea să treacă repede, repede.

            Mă gândeam la o mămică care aşteaptă să-şi cunoască copilaşul din burtică… Sau la un student care aşteaptă rezultaul la un examen important…  Un om care e aproape să piardă trenul… Pentru unii ar fi bine ca timpul să se dilate…iar pentru alţii, să se contracte.

            Aşa că… după ce am dat comanda, m-a refuzat frumos şi mi-a zis:

          – Preţuieşte fiecare minut din cele 24 de ore pe care le ai într-o zi… Nu pierde clipele, pentru că sunt singurul dar pe care nu-l poţi recupera. Şi trăieşte echilibrat. Munca-i muncă, somnul e somn, relaxarea e relaxare… Dar mai ales timpul învestit în oameni e important. Pentru că ei sunt importanţi. Trăieşte frumos. Ca să fii mulţumit şi cu conştiinţa curată când pui capul pe pernă, seara. Nu se ştie niciodată când se termină nisipul din clepsidra vieţii tale…

O zi cu 30 de ore.

              30 de ore cel puţin. Dacă se poate, chiar mai mult. Ca să pot face mai multe lucruri, aşa cum mi-aş dori. Pe fiecare să le fac cât se poate de bine. Şi să-mi ajungă şi de “bomboane”. Poate o carte bună, poate o ieşire sau un pahar de vorbă cu un om de suflet.

             Mâine, când plec spre şcoală, mă opresc la magazin să dau comandă de o zi cu cel puţin 30 de ore sau cu 50, în loc de 24. Să văd dacă am cu cine negocia. Cine se mai înscrie? Nu de alta, dar să nu deranjăm de prea multe ori.

Timpul impreuna

Ma uitam asa la mine…

Si la cei din jurul meu

Am vazut cum se aduna

Dupa-un timp de stat-mpreuna

Si la bine, si la greu.

Dincolo de vorbe goale

Imbracate in sandale.

Cu o lacrima, suspin

Sau un chicot mai senin

Chiar se leaga mult mai bine

Si de mine… si de tine.

Si de stai o saptamna

Ti se pare ca-i o luna.

Si aduna plansul, rasul

Stai la masa, zi de casa,

De se face legatura

Fara a aduce ura.

Dar de lasi sa treaca timpul

Peste ce-ai legat odata,

Se prea poate sa se piarda

Sau… se strange laolalta.

Dorul… dor de vreme buna,

Dor de timpul impreuna.

Timp de bilete

N-am mai avut timp sa va las bilet in poarta. Adica sa va anunt ca plec si ca nu mai scriu un timp. Am fost la Horezu, la pactica. Luni plec la Moeciu. In iulie voi scrie mai putin. Dar cand prind putin timp liber, incerc sa recuperez. Am invatat alte lectii pretioase in drumul meu. O sa vi le impartasesc.

De exemplu, pretuieste persoanele din jurul tau cat timp le ai langa tine. Nu controlezi timpul. Si s-ar putea sa-ti para rau mai tarziu.

Paine pe bat

              Azi am avut o zi plina, desi am petrecut-o mai mult pe drum. Dar nici atunci n-am avut timp sa stau. Trezita de la 5 jumate. Acum e 22 si inca mai am de facut niste lucruri. Sunt multumita pentru ca ramane ceva in urma. Macar poze si amintiri. De exemplu, am facut cu copiii paine coapta pe bat, la foc de tabara. Si am umplut gaura formata atunci cand scoteam batul, cu dulceata de zmeura. E prima data cand incerc reteta asta. Asortata cu o vreme superba si cu chicote de copii. Altfel, n-are farmec. Sau poate gasesti alti oameni cu care sa gusti ineditul. Mi-a placut azi.

Maruntisuri de suflet

Ce repede se duce timpul…         

Mi-as dori uneori sa-l apuc de calcai,

Sa mai stea.

Sa ma bucur de el mai intai.

Parca vin prea multe de-odata

Si de peste tot

Si n-am timp sa le strang buchet.

De pus ceva la uscat? Prea de tot.

Cand sa mai adun amintiri,

Marturii pentru clipa ce vine,

Daca eu nici macar clipa asta

Nu o sorb cum se cuvine?…

Ma mangaie un gand.

Ca voi avea timp sa le depan si sa le-admir

La venirea Ta.

Voi vedea minunata-Ti iubire. Ridic ochii si ma mir.                             

Timp furat

“Nimeni nu are dreptul sa-ti fure timpul fara acordul tau”

Autor necunoscut