Ham! şi mâncatul în public

         Era deja prânz, mă trezisem foarte devreme, iar stomacul meu părea că are un leu captiv în interior. Înainte să urc în metrou, îmi iau ceva de mâncare. Am zis că o să iau vre-o 2 dumicaţi, să-mi mai astâmpăr foamea. Na, ştiu că nu-i frumos, dar…

       Vecina mea de banchetă avea un căţel în braţe. Cum a mirosit mâncarea mea, a început să cerşească într-un stil “câinesc”. Un fel de mieunat milog. M-am simţit cu musca pe căciulă. Cum să refuz căţelul?

    Rup o bucăţică, îi dau stăpânei să îi dea căţelului, îl serveşte tacticos pe platoul palmei sale, iar câinele pare mulţumit şi călătorii din jur amuzaţi. Nu toţi. Unul dintre ei, la distanţă de vre-o două banchete, strigă către vecina mea:

– Ce-i dai? Ce-i dai să mănânce?, pe un ton nu tocmai prietenos. Mai degrabă mustrător.

 Vecina se întoarce la mine, eu îi spun cum se numeşte, ea zice mai departe, ca şi cum am juca telefonul fără fir în metrou:

– Salam de biscuiţi!

-Nu-i mai da, că nu-i face bine!

-Nu mănâncă în fiecare zi.

Am coborât la prima să aştept metroul următor. Căţeluşa terminase porţia şi se milogea iar de mine. I-aş fi dat, dar mi-era teamă să nu provoc alte discuţii.

……….

Mi-a dat căţelul lecţia legată de mâncatul în  public.

Te apreciez (3)

      Pentru că deşi mă ascundeam sub masă când auzeam că vii la noi în vizită (la vârsta când intram rapid sub masă), tu n-ai pus la inimă atitudinea mea de copil mic şi ai continuat să te împrieteneşti cu mine. 

Când am mai crescut, îmi păreai cel mai puternic.

Când am mai crescut puţin, am învăţat că poţi fi puternic în mai multe feluri. Tu într-un fel, ea într-un fel, cele mici în alt fel.

 Te apreciez pentru inima mare şi generoasă învelită de multe ori într-o carapace dură. Mult timp n-am înţeles cum poţi să tot dai. Cu inimă şi mână largă.

Îmi mai place la tine felul în care te raportezi la frumos. Şi că nu înghiţi nicio “mizerie”. Şi ne-ai încurajat când am început să desenăm, cântăm…

Apoi eşti un şofer bun. Mai stau cu inima strânsă la curbe, dacă-s luate în viteză, dar te descurci de minune.

Şi întotdeauna ne-ai făcut la teste de cultură generală.

Şi ai un mod original de a-ţi exprima afecţiunea.

Te apreciez pentru spiritul aventuros. Şi mă bucur că te-ai aşezat la casa ta. Îmi place de voi.

Iar la urmă, drept concluzie, te apreciez pentru felul în care ţii la ai tăi.

P.S. Dacă se mai regăseşte cineva în rândurile de mai sus, mă bucur. Dacă nu, staţi linştiţi. E doar pentru cineva.

Va urma.