Azi se împlinesc fix 200 de zile.
Zile în care am învățat lecții noi.
Zile cu bune și cu rele, cu multe zâmbete și uneori cu oftat, dar adunate într-un buchet frumos colorat.
Zile în care am învățat că dragostea e atunci când te oferi să speli tu vasele, pentru că ești obosit, dar nu foarte obosit. Sau dragostea e atunci când te trezești de-a binelea și-ți dai seama că mirosea frumos pentru că cineva, înainte să plece la serviciu, ți-a pus pe perna de alături o crenguță de liliac. Dragostea e atunci când ajungi acasă și poți să fii tu, fără să-ți fie teamă că o să primești o etichetă. Sau atunci când sfârșești ziua cu rugăciunea la care sunt patru mâini impreunate, în loc de două.
Mulțumesc pentru primele 200 de zile din buchet.